eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție inaltime


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
înălţime [ î-năl-ţi-me ]
VEZI SINONIME PENTRU înălţime PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului inaltime în mai multe dicționare

Definițiile pentru inaltime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚIME:
ÎNĂLȚÍME, înălțimi, substantiv feminin

1. Distanța de la nivelul pămîntului (sau de la un nivel orizontal) pînă la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe măsurată de la bază pînă la partea cea mai ridicată. Podul avea 15 m înălțime. ▭ Înălțimea coloanelor dinaintea ușii principale îl face pe Moș Gheorghe să se simtă mic. spaniolă POPESCU, M. G. 69. Casa... domina grădina de arbori prin înălțimea sa. BOLINTINEANU, O. 413.
♦ Segmentul perpendicularei duse din vîrful unui con, al unei piramide sau al unui triunghi pe bază, cuprins între acel vîrf și bază. Înălțimea piramidei. Înălțimea triunghiului.

2. Punct înalt, foarte ridicat deasupra nivelului pămîntului; prin extensie (mai ales la plural ) cer. Au prins a trece gîște sălbatice stoluri după stoluri, gîgîind pe vîntul înălțimilor. SADOVEANU, M. C. 206. Mă simt tînăr sub înălțimea înstelată. MACEDONSKI, O. I 63. N-ai putea să faci cu ochii înălțimilor ocol. EMINESCU, O. I 82. Îi ridică la o strașnică înălțime. NEGRUZZI, S. I 233.
♦ Loc înalt, vîrf, culme. Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile învăluite-n codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408. O înălțime pe malul Mării Mediterane. BOLINTINEANU, O. 291.

3. figurat Grad înalt, stare de superioritate (intelectuală, artistică, morală etc.). Atragerea în viața politică, economică, culturală a țării a unei uriașe mase de oameni ai muncii a ridicat la o înălțime fără precedent participarea conștientă a maselor la făurirea propriei lor istorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2765. Eminescu a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute pînă astăzi. SADOVEANU, E. 75.
       • Expresia: A fi la înălțime = a se purta (într-o împrejurare) așa cum cere situația. A fi la înălțimea (cerută, dorită, așteptată etc.) = a se prezenta extrem de bine sau tot așa de bine ca altcineva (cu care se compară). Balul a fost într-adevăr la înălțimea celor făgăduite. C. PETRESCU, S. 185. E departe de a fi la înălțimea artistică a poetului. GHEREA, ST. Hristos I 172.
♦ Grad, rang (înalt); prin extensie prețuire. Acordarea unor înalte distincții, ordine și medalii celor mai de seamă fruntași în muncă, arată la ce înălțime sînt ridicați în țara noastră oamenii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.

4. Numărul de vibrații pe secundă ale sunetului. Înălțimea sunetului.
♦ Calitatea unei voci, a unui instrument etc. de a se ridica pînă la notele cele mai înalte.

5. (Învechit; de obicei urmat de un pronume posesiv) Termen de reverență la adresa unei persoane care ocupă un rang înalt. Are înălțimea-sa atîta purtare de grijă. CREANGĂ, P. 258. Muri înălțimea-sa. NEGRUZZI, S. I 188.

– Variantă: nălțíme (ODOBESCU, S. III 17) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

ÎNĂLȚIME
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚIME:
ÎNĂLȚÍME, înălțimi, substantiv feminin

1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
♦ (matematică) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.

2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; prin extensie (la plural ) cer.
♦ Vârf, culme, înălțătură.

3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.

4. figurat Stare de superioritate intelectuală, morală etc.
       • Expresia: A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația.
♦ Grad, rang (înalt); prin extensie prețuire.

5. (învechit; urmat de un pronume posesiv) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă. [Variante: (regional) nălțíme substantiv feminin]

– Înalt + sufix -ime.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNĂLȚIME
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚIME:
ÎNĂLȚÍME, înălțimi, substantiv feminin

1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
♦ (matematică) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.

2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; prin extensie (la plural ) cer.
♦ Vârf, culme, înălțătură.

3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.

4. figurat Stare de superioritate intelectuală, morală etc.
       • Expresia: A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația.
♦ Grad, rang (înalt); prin extensie prețuire.

5. (învechit; urmat de un pronume posesiv) Termen de reverență la adresa unei persoane cu rang înalt. [Variante: (regional) nălțíme substantiv feminin]

– Înalt + sufix -ime.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNĂLȚIME
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚIME:
ÎNĂLȚÍME inaltimei forme

1) Distanța de la pământ până la un anumit punct de deasupra lui. inaltimeea norilor.

2) Dimensiune a unui corp luată de la baza lui orizontală până la vârf. inaltimeea unui copac.

3) mai ales la plural Spațiu situat la o distanță mare de deasupra pământului; boltă cerească; cer.

4) Perpendiculară coborâtă din vârful unei figuri geometrice pe baza ei. inaltimeea unui con.

5) Lungimea acestei perpendiculare.

6) Formă înaltă de relief (munte, deal). A ocupa o inaltime.

7) figurat Stare de superioritate (corespunzătoare momentului sau situației).
       • A fi la inaltime a corespunde cerințelor în situația dată.

8) Calitate a unui sunet de a fi ascuțit.

9) învechit (urmat de un pronume posesiv) Termen reverențios, folosit la adresa unei persoane de rang înalt. inaltimeea sa. inaltimeea voastră. [G.-D. înălțimii] /înalt + sufix inaltimeime
Forme diferite ale cuvantului inaltime: inaltimei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNĂLȚIME
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚIME:
ÎNĂLȚIME s.

1. (georgrafic) dîmb, ridicătură, (rar) înălțătură, (regional) dîlmă. (Înaintea dealului se afla o inaltime.)

2. altitudine, cotă. (La ce inaltime ne aflăm?)

3. înalt. (În inaltime cerului.)

4. (la plural ) văzduh. (Zboară prin inaltime.)

5. mărime, statură, talie. (De inaltime mică.)

6. făptură, statură, talie, (învechit și popular) boi, (popular) stat. (Mic de inaltime.)

7. (fonetică) ton, tonalitate. (Chineza literară are patru inaltime.)

8. domnie, maiestate, mărie, (învechit) mărime, mărire. (inaltime-sa n-a primit pe nimeni.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

înălțime
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înălțime:
înălțime forme

1. dimensiunea unui corp dela bază până la vârf: înălțimea turnului;

2. ridicătură deasupra solului: înălțimea norilor;

3. parte înaltă, eminență: dușmanul a ocupat înălțimile;

4. figurat superioritate: înălțimea geniului său; a fi la înălțimea cuiva, în stare de a-l înțelege;

5. Alteță: Înălțimea Voastră!

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNĂLȚIME
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ÎNĂLȚIME:
ÎNĂLȚÍME substantiv feminin (< înalt + sufix -ime): număr de vibrații cu care se rostește un sunet articulat într-o secundă.
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

înălțime
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înălțime:
înălțíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat înălțímii; plural înălțími; (matematică) simbol h
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

înălțime
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înălțime:
înălțíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat înălțímii; plural înălțími
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INALTIME'
INALTERÁBILinalterabilitáteÎNĂLTICÉLînălțíeÎNĂLȚÍMEÎNĂLTIȘÓRÎNĂLTÚȚinámînămețésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înălțime
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înălțime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ÎNĂLȚÍME înălțimei forme 1 Distanța de la pământ până la un anumit punct de deasupra lui.
înălțimeea norilor.
înălțimeea unui copac.
înălțimeea unui con.
A ocupa o înălțime.
       • A fi la înălțime a corespunde cerințelor în situația dată.
înălțimeea sa.
înălțimeea voastră.
înălțimii] /înalt + sufix înălțimeime.
Înaintea dealului se afla o înălțime.
La ce înălțime ne aflăm? 3.
În înălțime cerului.
Zboară prin înălțime.
De înălțime mică.
Mic de înălțime.
Chineza literară are patru înălțime.
înălțime-sa n-a primit pe nimeni.
Mic de înălțime.

GRAMATICA cuvântului înălțime?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înălțime.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înălțime poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul înălțime sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul înălțime are forma: înălțími
VEZI PLURALUL pentru înălțime la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE înălţime?
Vezi cuvântul înălţime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înălţime?
[ î-năl-ţi-me ]
Se pare că cuvântul înălţime are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL înălțime
Inţelegi mai uşor cuvântul înălțime dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A fi la înălțime = a se purta într-o împrejurare așa cum cere situația
= a se prezenta extrem de bine sau tot așa de bine ca altcineva cu care se compară
= a se prezenta așa cum cere situația
= a se prezenta așa cum cere situația

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înălțime

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și juca ultima carte?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta
încetul cu încetul, fără a putea fi perceput
a face o ultimă încercare riscând în vederea atingerii unui scop
a fi smintit, scrântit, țicnit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app