 | as |
|
| Inamic [ i-na-mic ] VEZI SINONIME PENTRU inamic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inamic în mai multe dicționareDefinițiile pentru inamic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMIC substantiv, adjectiv 1. substantiv, adjectiv adversar, dușman, potrivnic, verb reflexiv:ăjmaș, (popular) pizmaș, pizmuitor, (învechit și regional) pizmătar, pizmătareț, (învechit) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Armata inamic.) 2. adjectiv dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, verb reflexiv:ăjmaș, (popular) pizmaș, pizmuitor, verb reflexiv:ăjmășesc, (învechit și regional) pizmătar, pizmătareț, (regional) verb reflexiv:ăjmășos, (învechit) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune inamic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. S. m. și forme Statul beligerant adversar în caz de război; prin extensie forțele armate și cetățenii acestui stat. ♦ Dușman în viața de fiecare zi. 2. Adj. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. ♦ Dușmănos, ostil. [Variante: (învechit) inimíc, -ă adjectiv, substantiv masculin și forme] – Din latina inimicus (după amic). Forme diferite ale cuvantului inamic: inamic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC1, -Ă, inamici, -e, adjectiv 1. Care aparține dușmanului; dușman. Țară inamică. Armate inamice. 2. (Și în forma învechită inimic) Dușmănos, ostil. Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. – Variantă: (învechit) inimíc, -ă adjectiv Forme diferite ale cuvantului inamic: inamic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC2, -Ă, inamici, -e, substantiv masculin și forme Dușman, verb reflexiv:ăjmaș. Și cred că vom fi prieteni... – De altminteri nici n-am fost inamici. Și chiar dacă am fi fost, cată să încheiem pace. SADOVEANU, P. M. 35. Dacă tu stai și inamicul pornește la atac, artileria ta trage. CAMIL PETRESCU, U. N. 410. Forme diferite ale cuvantului inamic: inamic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC2 inamicci m. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură față de cineva (sau ceva); dușman; verb reflexiv:ăjmaș. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; dușman; verb reflexiv:ăjmaș. [silabe in-a-] /<lat. inimicus[1] Forme diferite ale cuvantului inamic: inamicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme Dușman, verb reflexiv:ăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Variante: (învechit) inimíc, -ă adjectiv, substantiv masculin și forme] – Din latina inimicus (după amic). Forme diferite ale cuvantului inamic: inamic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin forme (stat, putere etc.) dușman, verb reflexiv:ăjmaș, adversar. II. adjectiv 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după latina inimicus) Forme diferite ale cuvantului inamic: inamic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme Dușman, potrivnic, verb reflexiv:ăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Variante inimic, -ă adjectiv, substantiv masculinf. / < latina inimicus]. Forme diferite ale cuvantului inamic: inamic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INAMIC: INAMÍC1 inamiccă (inamicci, inamicce) Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; verb reflexiv:ăjmășesc. [silabe in-a-] /<lat. inimicus[1] Forme diferite ale cuvantului inamic: inamiccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inamic: !inamíc (i-na-/in-a-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural inamíci; adjectiv feminin, substantiv feminin inamícă, plural inamíce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inamic: inamíc adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe mf. in-) amic[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru inamic: inamíc, inamici substantiv masculin (argoul lumii interlope) polițist. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Inamic: Inamic ≠ amic, prieten[1] Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INAMIC' ÎNĂLTIȘÓRÎNĂLTÚȚinámînămețéscInamicinamicálinamicíțieinamisíbilinamitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Inamic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inamic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Armata inamic. O acțiune inamic. INAMÍC2 inamicci m. INAMÍC1 inamiccă inamicci, inamicce Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; verb reflexiv:ăjmășesc. |
GRAMATICA cuvântului Inamic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inamic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Inamic poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE inamic? Vezi cuvântul inamic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inamic?[ i-na-mic ] Se pare că cuvântul inamic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Inamic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb de-a valma?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul inamic are forma: inamíci
