Definiție incarnare

Cautăm definiția cuvântului incarnare în mai multe dicționare

Definițiile pentru incarnare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INCARNARE:
INCARNÁRE (ÎNCARNARE) (< incarna) substantiv feminin Doctrină creștină esențială, potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Trinității, s-a întrupat în Iisus Hristos, devenind astfel și Dumnezeu și Om, cele două naturi, divină și umană, îngemănate într-o unitate personală; a fost numită de tradiție uniune hipostatică.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

INCARNARE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INCARNARE:
INCARNARE s.

1. întrupare, (învechit) împelițare, încorporare, omenire. (incarnare unui animal în om, în basme.)

2. concretizare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (incarnare unei idei.)

3. întruchipare, întrupare, personificare, reprezentare, simbolizare, (învechit) personificație. (incarnare răului.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

INCARNARE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INCARNARE:
INCARNÁRE, incarnări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Variante: încarnáre substantiv feminin]

– vezi incarna.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INCARNARE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INCARNARE:
INCARNÁRE, incarnări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Variante: încarnáre substantiv feminin]

– vezi incarna.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INCARNARE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INCARNARE:
INCARNÁRE, incarnări, substantiv feminin Acțiunea de a incarna și rezultatul ei; întrupare, personificare.

– Variantă: încarnare substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INCARNARE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INCARNARE:
INCARNÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Variante încarnare substantiv feminin / < incarna].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

incarnare

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru incarnare:
incarnáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat incarnării; plural incarnări[1]
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ÎNCARNARE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCARNARE:
ÎNCARNÁRE substantiv feminin vezi incarnare.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCARNARE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCARNARE:
ÎNCARNÁRE substantiv feminin vezi incarnare.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCARNARE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCARNARE:
ÎNCARNÁRE substantiv feminin vezi incarnare.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCARNARE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCARNARE:
ÎNCARNÁRE substantiv feminin vezi incarnare.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

încarnare

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încarnare:
încarnáre vezi incarnáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'INCARNARE'

ÎNCÂRLIGÁT ÎNCÂRLIONȚÁ ÎNCARNÁ incarná/încarná ÎNCARNÁRE incarnáre/încarnáre ÎNCARNÁT INCARNÁȚIE INCARNAȚIÚNE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încarnare

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încarnare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

încarnare unui animal în om, în basme.

încarnare unei idei.

încarnare răului.

GRAMATICA cuvântului încarnare?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încarnare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încarnare poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul încarnare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul incarnare are forma: incarnări[1]

VEZI PLURALUL pentru încarnare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE incarnare?

Vezi cuvântul incarnare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul incarnare?

[ in-car-na-re ]
Se pare că cuvântul incarnare are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încarnare

[1]
VEZI SINONIME PENTRU încarnare PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da în spic sau a-i da spicul, a face spic?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
operație de îmbinare, cu ajutorul unui metal străin în stare de fuziune, a două piese metalice care nu se încălzesc în prealabil
tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor în semnale electromagnetice; cameră de televiziune; vidicon
despre plante a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul 1; a înspica
a înlemni, a încremeni din cauza unei surprize, unei emoții etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?