 | as |
|
| începător [ în-ce-pă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU începător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incepator în mai multe dicționareDefinițiile pentru incepator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTÓR: ÎNCEPĂTÓR2, -OÁRE, începători- oare substantiv masculin și forme 1. Persoană care a intrat de curînd într-un domeniu de activitate și care dovedește din această cauză nepricepere, stîngăcie. Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 58. Forme diferite ale cuvantului incepator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTÓR: ÎNCEPĂTÓR1, -OÁRE, începători, -oare, adjectiv Care începe. Spune-mi un cuvînt începător cu «e». ▭ Alecu Russo... cel dintîi ceruse pentru limba populară drept de a exprima în formele ei curate cultura noastră începătoare. SADOVEANU, E. 176. Îi lipsește... numai scînteia începătoare izbitura care aprinde capsa. CAMIL PETRESCU, O. II 466. Forme diferite ale cuvantului incepator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTÓR: ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și forme Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și forme (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului incepator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTÓR: ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și forme Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și forme (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului incepator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTÓR: ÎNCEPĂTÓR1 incepatoroáre (incepatoróri, incepatoroáre) 1) Care abia începe; cu primele semne ale unui început; incipient. Poet incepator. 2) Care constituie un început; de început; inițial; primar; primordial. Perioadă incepatoroare. /a începe + sufix incepatorător Forme diferite ale cuvantului incepator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTÓR: ÎNCEPĂTÓR2 incepatoroáre (incepatoróri, incepatoroáre) m. și forme 1) Persoană care face primii pași într-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) popular Om care pune începutul unei acțiuni; inițiator. /a începe + sufix incepatorător Forme diferite ale cuvantului incepator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTOR: ÎNCEPĂTOR adjectiv, s. 1. adjectiv inițial. (Literă incepator.) 2. adjectiv incipient, inițial. (Stadiu incepator al unei boli.) 3. substantiv debutant. (livresc) neofit, novice, (familial) ageamiu, (familial figurat) boboc, recrut. (incepator într-un domeniu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru începător: începătór, -oáre adjectiv Care începe în aintea altora: artileria noastră fu începătoarea lupteĭ. Care e la început, debutant: aceștĭ școlarĭ îs începătorĭ. substantiv Un începător. Forme diferite ale cuvantului incepator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru începător: începător a. elementar. ║ m. cel ce se află încă la primele elemente ale unei arte sau științe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru începător: începătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural începătóri; forme singular și plural începătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru începător: începătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural începătóri; forme singular și plural începătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCEPĂTÓR: ÎNCEPĂTÓR substantiv verbal inițiator, promotor, protagonist. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru începător: începător substantiv verbal INIȚIATOR. PROMOTOR. PROTAGONIST. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCEPATOR' încenușézÎNCENUȘÍÎNCENUȘÍREîncepătoáreÎNCEPĂTÓRîncepătoríeÎNCEPĂTÚRĂÎNCÉPEîncepénie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL începător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului începător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNCEPĂTÓR1 începătoroáre începătoróri, începătoroáre 1 Care abia începe; cu primele semne ale unui început; incipient. Poet începător. Perioadă începătoroare. /a începe + sufix începătorător. ÎNCEPĂTÓR2 începătoroáre începătoróri, începătoroáre m. /a începe + sufix începătorător. Literă începător. Stadiu începător al unei boli. începător într-un domeniu. începător într-un anumit domeniu. |
GRAMATICA cuvântului începător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului începător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul începător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE începător? Vezi cuvântul începător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul începător?[ în-ce-pă-tor ] Se pare că cuvântul începător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL începător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma inginerie genetică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul începător are forma: începătóri
