 | as |
|
| închide [ în-chi-de ] VEZI SINONIME PENTRU închide PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inchide în mai multe dicționareDefinițiile pentru inchide din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a închide (forma la infinitiv) A închide conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCHIDE: ÎNCHÍDE, închíd, verb III. (În opoziție cu deschide) 1. tranzitiv A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încît să acopere o deschizătură corespunzătoare. După ce Trandafira închise fereastra, oftînd, Tăun trase perdeaua. CAMILAR, TEM. 226. Vitoria intră și închise ușa după dînsa. SADOVEANU, B. 38. Dracii tronc! închid poarta după Ivan. CREANGĂ, P. 311. • reflexiv pasiv Pentru ce nu s-a închis cîinele cînd știați că vine vama? BART, S. M. 101. Ulițele adorm, obloanele se închid. EMINESCU, N. 51. ♦ A încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî. • Expresia: A închide cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia. Deschide ușa... – Nu pot, că m-o închis moșu-meu cu cheia. ALECSANDRI, T. I 316. ♦ (Cu privire la spații sau încăperi) A acoperi, a astupa deschizătura. Închide geamantanul. Închide dulapul. Închide odaia. ▭ Ici era tarapanaua, scundă, închisă cu porți de fier, în care se tăiau banii cu chipul domnului. SADOVEANU, O. I 509. • reflexiv pasiv Unde ne ducem cînd mormîntul asupra-ne s-a-nchis? MACEDONSKI, O. I 48. 2. tranzitiv (Cu determinări variate, sensul reieșind din acestea) A închide umbrela = a strînge (apăsînd pe mecanism) marginile umbrelei, adunîndu-le laolaltă. A închide cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot. A închide paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; figurat a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri. A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta. (expresie) A închide cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva. A închide ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor. Închise ochii și se gîndi la conacele toate... cu magazii. DUMITRIU, N. 15. Ochii tăi pe jumătate de-i închizi... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii. NEGRUZZI, S. I 54; b) a se preface că nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri. Va fi obligată a închide ochii asupra multor condiții din tratatul de la San Stefano. ALECSANDRI, S. 103; c) (mai ales în construcții negative) a dormi. Toată noaptea, plin de grijă, n-a închis ochii. BASSARABESCU, vezi 45. Culcă-te, frumoasă doamnă, n-ai închis ochii toată noaptea. DELAVRANCEA, A. 124. Zori de ziuă se revarsă Și ochii încă n-am închis. CONACHI, P. 106; d) a muri. În cîteva zile a închis ochii tăcut, fără murmur, fără un cuvînt. MIRONESCU, S. A. 121. Pînă n-o închide ochii șoimanul, să nu vorbim decît boierilor cu meteahnă. DELAVRANCEA, A. 55. După ce o-nchide el ochii, firește, dumneata ai să fii mai mare între clironomi. CARAGIALE, O. III 38. A închide (cuiva) ochii = a fi lîngă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri. (reflexiv) A i se închide (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn. ♦ reflexiv (Despre răni) A se cicatriza. Ursul se uită și văzînd osul zmeului, puse gura și supse rana... pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345. 3. tranzitiv (Cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) A întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); prin extensie a înceta activitatea, a desființa. Eram tot mai mult amenințați să închidem uzina. CAMIL PETRESCU, U. N. 57. • reflexiv pasiv Îndată ce magazinele au început să se închidă, Leib a fost chemat înăuntru. SAHIA, N. 103. (Cu altă construcție) Sîntem în 1935... Dascălii vor părăsi catedrele. N-au mai primit simbrie de mult. Știe cineva cîte fabrici și-au închis porțile? SAHIA, N. 63. 4. tranzitiv A încheia o activitate, a-i pune capăt. A închis ședința. • reflexiv pasiv Vine un moment al anului cînd dodată vînătoarea se închide. ODOBESCU, S. III 37. ♦ (Cu privire la mecanisme, aparate, circuite etc.) A opri funcționarea. A închis lumina. ♦ (Cu privire la circuite electrice) A stabili legătura între părțile unui circuit, pentru a permite trecerea curentului electric. 5. tranzitiv (Cu privire la ființe) A așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea. [Dionis] a rîs de furie și-a-nchis în turn pe critic. COȘBUC, P. I 85. Cînd ar ști tatăl meu că mă duc la bal... m-ar închide la monăstire. ALECSANDRI, T. I 85. ♦ reflexiv A se retrage, a se izola. Octav... părăsise viața acestei lumi și se închisese în mănăstire. GALACTION, O. I 224. S-a închis într-o grădină. EMINESCU, N. 27. Coconul Andronache s-a închis în cabinetul său. NEGRUZZI, S. I 79. [Dobitoace] ce să închid în cojile lor. GOLESCU, Î. 49. • figurat Nu mă pot închide în trecut Ca omida în gogoașa de mătasă. BENIUC, vezi 25. Se închisese într-o tăcere îndărătnică. SADOVEANU, P. M. 17. Se închidea în sine, se izola în durerea ei și evita să fie văzută de lume. BART, E. 305. ♦ figurat A cuprinde, a conține. Iată și repetițiile acestea chibzuite, proprii poeziei populare, închizînd în ele o muzicalitate deosebită. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/6. Toate scrisorile închideau în ele durerea. SADOVEANU, O. I 310. 6. tranzitiv (Cu privire la locuri, terenuri, curți) A îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul). O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. ♦ (Cu privire la căi de comunicație) A pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara. Cîteva luni pe an, gheața închide și drumul larg al Dunării. BART, E. 309. Mă, cel cu trăsura... fă înainte... Ce-ai închis șoseaua? ALECSANDRI, T. 399. • (Poetic) Oameni răi... Îmi tot închid cărarea. COȘBUC, P. I 118. ♦ reflexiv A se înfunda. Deodată vezi înaintea trenului că drumul se închide, un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Mergînd el tot înainte prin codri întunecoși, de la un loc se închide calea. CREANGĂ, O. A. 228. 7. reflexiv (Despre cer, prin extensie despre verb reflexiv:eme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate) A căpăta o nuanță mai întunecată. – prezent industrie și: închíz (CARAGIALE, O. III 59). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCHIDE: ÎNCHÍDE, închíd, verb III. 1. tranzitiv A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. ♦ A încuia cu cheia, cu zăvorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. tranzitiv A apropia, a strânge marginile (sau părțile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute, deschise. • Expresia: A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări. A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn. A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta; a nu mai vorbi. A închide (cuiva) gura = a face (pe cineva) să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor (cuiva). A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcții negative) a dormi; d) a muri. A închide (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în clipa morții. (reflexiv) A i se închide ochii = a fi foarte obosit. ♦ reflexiv (Despre răni) A se cicatriza. 3. tranzitiv A întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituții, a unei întreprinderi, a unui local; prin extensie a suspenda activitatea, a desființa. 4. tranzitiv A încheia o acțiune, a-i pune capăt. ♦ A opri funcționarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. tranzitiv A izola o ființă într-un spațiu închis, îngrădit; a băga la închisoare; figurat a ține departe de lume. ♦ reflexiv A se retrage, a se izola. ♦ figurat A conține, a cuprinde ceva. 6. tranzitiv A îngrădi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicație; a opri, a împiedica trecerea. ♦ reflexiv (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda. 7. reflexiv (Despre cer, prin extensie despre verb reflexiv:eme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate, prin extensie despre culori) A căpăta o nuanță mai întunecată. – latina includere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCHIDE: ÎNCHÍDE, închíd, verb III. 1. tranzitiv A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. ♦ A încuia cu cheia, cu zăvorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. tranzitiv A apropia, a strânge marginile (sau părțile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute, deschise. • Expresia: A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări. A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn. A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta; a nu mai vorbi. A închide (cuiva) gura = a face (pe cineva) să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor (cuiva). A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcții negative) a dormi; d) a muri. A închide (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în clipa morții. (reflexiv) A i se închide ochii = a fi foarte obosit. ♦ reflexiv (Despre răni) A se cicatriza. 3. tranzitiv A întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituții, a unei întreprinderi, a unui local; prin extensie a suspenda activitatea, a desființa. 4. tranzitiv A încheia o acțiune, a-i pune capăt. ♦ A opri funcționarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. tranzitiv A izola o ființă într-un spațiu închis, îngrădit; a băga la închisoare; figurat a ține departe de lume. ♦ reflexiv A se retrage, a se izola. ♦ figurat A conține, a cuprinde ceva. 6. tranzitiv A îngrădi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicație; a opri, a împiedica trecerea. ♦ reflexiv (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda. 7. reflexiv (Despre cer, prin extensie despre verb reflexiv:eme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate, prin extensie despre culori) A căpăta o nuanță mai întunecată. – latina includere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCHIDE: ÎNCHIDE verb 1. a încuia, a pune, a trage. (A inchide zăvorul la ușă.) 2. a (se) fereca, a (se) încuia, a (se) zăvorî. (A inchide o casă, o ușă; s-a inchide în casă.) 3. a (se) acoperi, a (se) astupa. (A inchide o deschizătură.) 4. a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obtura. (A inchide un canal, o conductă.) 5. a opri. (A inchide apa, gazele.) 6. a încheia, (regional) a îmbumba. (A inchide o haină.) 7. a astupa, a bara, a bloca. (Zăpada inchide drumul.) 8. a se înfunda. (Drumul se inchide.) 9. a împrejmui, a înconjura, a îngrădi, (învechit și popular) a ocoli, (popular) a țărcui, (regional) a prejmui. (A inchide un teren cu un gard.) 10. (juridic) a aresta, a deține, a întemnița, a reține, (învechit și regional) a robi, (învechit) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fosl inchide mai multă verb reflexiv:eme.) 11. a băga, a pune, a vîrî. (Îl inchide la arest.) 12. (medicina) a se cicatriza, a se vindeca. (Rana s-a inchide.) 13. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina. (Să inchide discuția.) 14. a se întuneca. (Culoarea s-a inchide.) 15. a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a inchide.) 16. a se mohorî, a se posomorî, a se strica. (verb reflexiv:emea s-a inchide.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru închide: închíde (a inchide) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele închíd, persoana întâi plural: noi închídem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu închiséi, persoana întâi plural: noi închíserăm; conjunctiv prezent 3 să închídă; gerunziu închizấnd, participiu închís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru închide: închíde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele închíd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu închiséi, persoana întâi plural: noi închíserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural închídă; participiu închís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCHIDE: ÎNCHÍDE verb vezi asedia, împresura, încercui, înconjura. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru închide: închide verb vezi ASEDIA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCHIDE' INCHIÎNCHIABURÍînchiaburíreÎNCHIABURÍTÎNCHÍDEÎNCHÍDEREînchiegareînchiegățoareÎNCHIERCÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL închide Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului închide dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A închide zăvorul la ușă. A închide o casă, o ușă; s-a închide în casă. A închide o deschizătură. A închide un canal, o conductă. A închide apa, gazele. A închide o haină. Zăpada închide drumul. Drumul se închide. A închide un teren cu un gard. Hoțul a fosl închide mai multă verb reflexiv:eme. Îl închide la arest. Rana s-a închide. Să închide discuția. Culoarea s-a închide. Cerul s-a închide. Verb reflexiv:emea s-a închide. A închide o casă, o ușă; s-a închide în casă. A închide apa, gazele. Îl închide la arest. Să închide discuția. închíde a închide verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele închíd, persoana întâi plural: noi închídem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu închiséi, persoana întâi plural: noi închíserăm; conjunctiv prezent 3 să închídă; gerunziu închizấnd, participiu închís. |
GRAMATICA cuvântului închide? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului închide. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul închide poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE închide? Vezi cuvântul închide desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul închide?[ în-chi-de ] Se pare că cuvântul închide are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL închide Inţelegi mai uşor cuvântul închide dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A închide cu cheia sau cu lacătul = a încuia Tranzitiv Cu determinări variate, sensul reieșind din acestea A închide umbrela = a strînge apăsînd pe mecanism marginile umbrelei, adunîndu-le laolaltă A închide cartea sau caietul = a împreuna toate foile unei cărți sau ale unui caiet într-un singur tot A închide paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; figurat a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta Expresie A închide cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva A închide ochii = a a coborî pleoapele acoperind globii ochilor A închide cuiva ochii = a fi lîngă cineva în ceasul morții, a-i da cuiva ultimele îngrijiri Reflexiv A i se închide cuiva ochii = a-i fi cuiva tare somn, a cădea de somn A închide paranteza = a a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta; a nu mai vorbi A închide cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva A închide ochii = a a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c de obicei în construcții negative a dormi; d a muri A închide cuiva ochii = a fi lângă cineva în clipa morții Reflexiv A i se închide ochii = a fi foarte obosit A închide paranteza = a a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta; a nu mai vorbi A închide cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva A închide ochii = a a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c de obicei în construcții negative a dormi; d a muri A închide cuiva ochii = a fi lângă cineva în clipa morții Reflexiv A i se închide ochii = a fi foarte obosit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL închide |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele disc intervertebral?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
