eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție inchina


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
închina [ în-chi-na ]
VEZI SINONIME PENTRU închina PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului inchina în mai multe dicționare

Definițiile pentru inchina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a închina
Verbul: a închina (forma la infinitiv)
A închina conjugat la timpul prezent:
  • eu închin
  • tu închini
  • el ea închină
  • noi închinăm
  • voi închinați
  • ei ele închină
VEZI VERBUL a închina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCHINA:
ÎNCHINÁ, închín, verb

I.

1. reflexiv A-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase specifice fiecărui cult; (prin restricție în legătură cu biserica creștină) a-și face semnul crucii și, uneori, a se ruga. Unii ridicau tot încet mîna la frunte și se închinau. DUMITRIU, N. 156. Creștinii trebuiau să s-ascundă prin beciuri, ca să se poată-nchina în legea lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 117. S-a închinat fiecare sub candela lui. CARAGIALE, O. III 97. Să-mi fac cruce, să mă-nchin. ALECSANDRI, P. P. 90.
       • (Cu compliniri la dativ sau introduse prin prepoziție «la» și arătînd obiectul închinării) Cînd am pornit la drum... Eu nu m-am închinat nici domnului, nici dracului. BENIUC, vezi

13. S-a închinat pe la icoane. NEGRUZZI, S. I 148.

2. reflexiv (Complinit uneori prin «cu plecăciune»; astăzi complinirea este numai ironică) A-și pleca înaintea cuiva tot corpul ( vezi prosterna) sau numai partea de sus ( vezi înclina) sau numai capul (în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau de simplu salut); formulă de salut obișnuită altădată în scrisori. Se închină spre oamenii coloniei și se depărtă. SADOVEANU, P. M. 30. Abu-Hasan... cu palma stîngă la piept s-a-nchinat prea plecat [către calif] și apoi a băut tot, pînă-n fund, dintr-o sorbitură. CARAGIALE, P. 130. Crîșmărița cea frumoasă, luînd paharul, se închină la toți cu sănătate, rîzîndu-i ochii. CREANGĂ, A. 97. Mă duc să mă-nchin cu plecăciune la domnul ispravnic și la toată sindrofia. RUSSO, O. 145.
       • (Glumeț) Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat in două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87.
       • figurat Toporași ce se închină gingașelor lăcrimioare. ALECSANDRI, P. A. 125.

3. reflexiv (Învechit și arhaizant) A recunoaște suzeranitatea cuiva, a accepta să devii vasal. Viteazul voievod ni s-a închinat, jurîndu-ne credință. CARAGIALE, O. III 92. Am venit să mi te-nchini, Să nu schimb a ta coroană într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146. Viu să-ți cer povață dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine? BOLINTINEANU, O. 58.
♦ tranzitiv A lăsa în voia unei dominații străine, a preda. Lui Tomșa, al meu dușman, să închinați cetatea? ALECSANDRI, T. II 188. Spune că închinăm cetatea, cu tocmeală să ne lesă slobozi. NEGRUZZI, S. I 173.
       • Expresia: A închina armele (sau steagul) = a capitula. Oastea lui Ieremia închină armele lui Mihai. ISPIRESCU, M. vezi 47. (reflexiv) Luni trecut-au după luni, Și-a fost de veste lumea plină, Că steagul turcului se-nchină. COȘBUC, P. I 99.
♦ A accepta punctul de vedere al altuia, a se lăsa convins, a se pleca, a ceda. Cum? tu, Spancioc, om tînăr, cu mintea luminată, Te-nchini la vorbe proaste din timpi de altădată? ALECSANDRI, T. II 74.

4. tranzitiv (Învechit) A dărui cuiva ceva (în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință). Au intrat la boieri și i-au închinat vînatul. SBIERA, P. 68. A închinat toată averea sa mănăstirii Neamțului. CREANGĂ, A. 21.
♦ figurat A aduce ofrandă. Colo-nchină idolatrul nențelesul for de lemne. EMINESCU, O. IV 111.
       • Expresia: (În trecut) A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox.

5. tranzitiv A dedica. Scriitorul a devenit un reprezentant al norodului, își închină binelui obștesc talentul și opera; își îndeplinește armonios menirea sa pe Pămînt. SADOVEANU, E. 197. Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137.
♦ (În legătură cu activități politico-sociale) A consacra. Organizarea odihnei oamenilor muncii, a acelora care-și închină toate forțele luptei pentru construirea socialismului, este o sarcină de mare răspundere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2682.

6. intranzitiv A ridica un pahar plin cu vin etc. (ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni) și a bea făcînd o urare. vezi cinsti (3), toasta. Cu păharul plin în mîni... El a-nchinat Și-a zis: Cît mac e prin livezi, Atîția ani la miri urez! COȘBUC, P. I 59. Atît de mult a închinat, Încît pe loc a rămas latina ALECSANDRI, T. 304. Boierii închinau și urau pre domn cu vivate zgomotoase. NEGRUZZI, S. I 151. Trei cupe de vin aș bea... La nime n-aș închina. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 137;
       • tranzitiv Boieri! pentru Moldova paharul meu închin. ALECSANDRI, T. II 82. Voi beți și mîncați, Pahar închinați. TEODORESCU, P. P. 25. (Neobișnuit, cu privire la vin) Nohaii lucrează pămîntul... și închină vin ca și noi. SADOVEANU, N. P. 254.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

ÎNCHINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCHINA:
ÎNCHINÁ, închín, verb

I.

1. reflexiv A-și manifesta evlavia față de divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult.
♦ (În Biserica creștină) A-și face semnul crucii; prin extensie a se ruga.

2. reflexiv A se înclina (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut.
♦ intranzitiv A ridica paharul plin, în sănătatea cuiva sau în cinstea unui eveniment.

2. reflexiv (învechit) A recunoaște suzeranitatea unui senior; a accepta să devină vasal.
       • Expresia: (tranzitiv) A închina armele (sau steagul) = a capitula.

4. tranzitiv (învechit) A dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință.
       • Expresia: A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii.
♦ A face o ofrandă.

5. tranzitiv A consacra.
♦ A dedica.

6. A accepta punctul de vedere al altcuiva.

– latina inclinare.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCHINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCHINA:
ÎNCHINÁ, închín, verb

I.

1. reflexiv A-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult.
♦ (În biserica creștină) A-și face semnul crucii; prin extensie a se ruga.

2. reflexiv A se pleca (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut.
♦ intranzitiv A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare).

3. reflexiv (învechit) A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal.
       • Expresia: (tranzitiv) A închina armele (sau steagul) = a capitula.

4. tranzitiv (învechit) A dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință.
       • Expresia: A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii.
♦ A face o ofrandă.

5. tranzitiv A consacra.
♦ A dedica.

– latina inclinare.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCHINA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCHINA:
ÎNCHINA verb

1. (termen bisericesc) a se ruga, (regional) a (se) sineca. (Toată ziua se inchina.)

2. a se înclina, a se pleca, a se prosterna. (Se inchina adînc în fața lui.)

3. a se ploconi, (rar) a se temeni. (Nu te mai inchina atîta în fața lui!)

4. a se pleca, a se preda, a se supune, (învechit) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au inchina inamicului.)

5. a preda. (Au inchina cetatea.)

6. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi. (Și-a inchina întreaga viață binelui obștesc.)

7. a (se) consacra, a (se) dedica. (A inchina o carte cuiva.)

8. a toasta. (A inchina în numele lor.)

9. a cinsti. (A inchina un pahar cu cineva.)

10. a ciocni. (inchina paharele unul după altul.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCHINA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCHINA:
ÎNCHINÁ verb vezi apleca, atârna, capitula, cădea, coborî, culca, curba, înclina, încovoia, îndoi, lăsa, pleca, preda.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

închina
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru închina:
închina verb vezi APLECA. ATÎRNA. CAPITULA. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI, LĂSA. PLECA. PREDA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

închina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru închina:
închiná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu închín, persoana a treia singular: el / ea și plural închínă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

închina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru închina:
închiná (a inchina) verb, indicativ prezent 3 închínă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INCHINA'
închiegățoareÎNCHIERCÍTinchietátinchietúdineÎNCHINÁÎNCHINĂCIÚNEÎNCHINÁREînchinátînchinătoáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL închina
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului închina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Toată ziua se închina.
Se închina adînc în fața lui.
Nu te mai închina atîta în fața lui! 4.
S-au închina inamicului.
Au închina cetatea.
Și-a închina întreaga viață binelui obștesc.
A închina o carte cuiva.
A închina în numele lor.
A închina un pahar cu cineva.
închina paharele unul după altul.
Au închina cetatea.
A închina un pahar cu cineva.
închiná a închina verb, indicativ prezent 3 închínă.

GRAMATICA cuvântului închina?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului închina.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul închina poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul închina se conjugă: ei ele închínă

CUM DESPART ÎN SILABE închina?
Vezi cuvântul închina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul închina?
[ în-chi-na ]
Se pare că cuvântul închina are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL închina
Inţelegi mai uşor cuvântul închina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A închina armele sau steagul = a capitula
În trecut A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox
tranzitiv A închina armele sau steagul = a capitula
A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii
tranzitiv A închina armele sau steagul = a capitula
A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL închina

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i lua cuiva bucățica din sau de la gură?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a-i fi cuiva frică de ceva; a se descuraja
a ajunge sau a se face, a fi etc
a lipsi pe cineva până și de strictul necesar traiului
plăcut, nostim
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app