 | as |
|
| încolăcitură [ în-co-lă-ci-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU încolăcitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incolacitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru incolacitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCITURĂ: ÎNCOLĂCITÚRĂ incolaciturai forme 1) Buclă formată prin încolăcirea unui obiect. 2) Formă arcuită rezultată dintr-o încolăcire. /a încolăci + sufix incolacituratură Forme diferite ale cuvantului incolacitura: incolaciturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încolăcitură: încolăcitúră forme, plural ĭ. Rezultatu încolăciriĭ (spiră): funia formează încolăciturĭ în prejuru paruluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCITURĂ: ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, substantiv feminin Acțiunea de a se încolăci și (mai ales) rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încolăcitură: încolăcitură substantiv verbal ÎNCOLĂCIRE. ÎNFĂȘURARE. ÎNVĂLĂTUCIRE. RĂSUCIRE. SUCIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCITURĂ: ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, substantiv feminin Încolăcire. – Încolăci + sufix -tură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCITURĂ: ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, substantiv feminin Încolăcire. – Încolăci + sufix -tură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încolăcitură: încolăcitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încolăcitúrii; plural încolăcitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încolăcitură: încolăcitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat încolăcitúrii; plural încolăcitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încolăcitură: încolăcitură forme rezultatul încolăcirii și lucrul încolăcit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCOLACITURA' încolăcéscÎNCOLĂCÍÎNCOLĂCÍREÎNCOLĂCÍTÎNCOLĂCITÚRĂÎNCOLĂTĂCÍÎNCOLEÁincolinísmÎNCÓLO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încolăcitură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încolăcitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNCOLĂCITÚRĂ încolăciturăi forme 1 Buclă formată prin încolăcirea unui obiect. /a încolăci + sufix încolăciturătură. |
GRAMATICA cuvântului încolăcitură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încolăcitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încolăcitură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încolăcitură? Vezi cuvântul încolăcitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încolăcitură?[ în-co-lă-ci-tu-ră ] Se pare că cuvântul încolăcitură are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încolăcitură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A găsi cuiva leacul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul încolăcitură are forma: încolăcitúri
