eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție inconjurare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
înconjurare [ în-con-ju-ra-re ]
VEZI SINONIME PENTRU înconjurare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului inconjurare în mai multe dicționare

Definițiile pentru inconjurare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCONJURARE:
ÎNCONJURARE s.

1. ocolire. (inconjurare casei.)

2. împresurare, încercuire. (inconjurare inamicului.)

3. asediere, asediu, împresurare, încercuire, (învechit) ocol, (grecism învechit) poliorchie. (inconjurare cetății.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCONJURARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCONJURARE:
ÎNCONJURÁRE substantiv feminin Faptul de a înconjura.

– vezi înconjura.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCONJURARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCONJURARE:
ÎNCONJURÁRE substantiv feminin Faptul de a înconjura.

– vezi înconjura.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCONJURARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCONJURARE:
ÎNCONJURÁRE substantiv verbal circumferință, perimetru.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

înconjurare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înconjurare:
înconjuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înconjurării
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

înconjurare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înconjurare:
înconjurare substantiv verbal CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

înconjurare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înconjurare:
înconjuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înconjurắrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INCONJURARE'
incongruéntINCONGRUÉNȚĂÎNCÓNJURÎNCONJURÁÎNCONJURÁREÎNCONJURÁTÎNCONJURĂTÓRînconjurătúrăînconjuríme

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înconjurare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înconjurare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
înconjurare casei.
înconjurare inamicului.
înconjurare cetății.

GRAMATICA cuvântului înconjurare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înconjurare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înconjurare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul înconjurare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru înconjurare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE înconjurare?
Vezi cuvântul înconjurare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înconjurare?
[ în-con-ju-ra-re ]
Se pare că cuvântul înconjurare are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înconjurare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A mânca din pita lui vodă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață
arbore din familia hipocastanaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe cu pete roșcate sau galbene dispuse în panicule și cu fructe necomestibile aesculus hippocastanum
a fi slujbaș la stat
descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app