 | as |
|
| încredere [ în-cre-de-re ] VEZI SINONIME PENTRU încredere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incredere în mai multe dicționareDefinițiile pentru incredere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCREDERE: ÎNCRÉDERE substantiv feminin (Mai ales în legătură cu verbul «a avea») Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, bună-credința sau sinceritatea cuiva; credință. Afară ne primește lumina, ne primesc copacii înverziți, care-și leagănă frunzele în vînt și oamenii sovietici, pe fețele cărora flutură încrederea în viitor. STANCU, U.R.S.S. 142. Nu avea mare încredere nici în arendaș, oricît se arăta de amabil. REBREANU, R. II 48. Fața lui, tînără și bărbătească, insufla încredere. NEGRUZZI, S. I 30. Abuz de încredere vezi abuz. • Expresia: Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană pe a cărei cinste (fidelitate, verb reflexiv:ednicie, discreție) cineva se poate bizui, căreia îi poate încredința chestiuni sau sarcini importante. Vătășelul Lazăr Odudie, omul de încredere al lui Cosma, venea în urma lui, cu capul gol. REBREANU, R. II 68. Post de (mare) încredere = post care se încredințează numai persoanelor verb reflexiv:ednice de încredere deplină. (În parlamentele burgheze) Vot de încredere = vot prin care se aprobă în parlament activitatea sau programul unui guvern. A pune chestiunea de încredere = a supune votului deputaților politica generală a guvernului sau un aspect particular al ei, votul contrar atrăgînd după sine demisia guvernului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCREDERE: ÎNCRÉDERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea cuiva; credință. • Expresia: Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – vezi încrede. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCREDERE: ÎNCRÉDERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritatea cuiva; credință. • Expresia: Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – vezi încrede. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCREDERE: ÎNCRÉDERE forme 1) vezi A SE ÎNCREDE. 2) Sentiment de convingere; lipsă de îndoială. Privește cu incredere viitorul. • A se bucura de incredere a fi considerat om cinstit și de nădejde. Om (sau persoană) de incredere om serios, pe care te poți bizui. Vot de incredere susținere a unui program de activitate. [G.-D. încrederii; silabe în-cre-] /v. a încrede Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCREDERE: ÎNCREDERE s. 1. (popular) crezare, crezămînt, (figurat) credit. (Se bucură de incredere lui.) 2. (livresc) confiență, (învechit) credință. (Nu am incredere în el.) 3. nădejde, siguranță. (Pot să am incredere în voi?) 4. optimism. (Privește cu incredere viitorul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încredere: încrédere forme Acțiunea de a te încrede. Îndrăzneală, prezumpțiune. Om de încredere, om în care te încrezĭ, credincĭos, fidel. A avea încredere, a te încrede, a fi sigur de fidelitatea cuĭva. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încredere: încredere forme 1. acțiunea de a se încrede în cineva: om de încredere; 2. speranță fermă: am încredere în ajutorul vostru; 3. cutezare prezumpțioasă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Încredere: Încredere ≠ incertitudine, îndoială, neîncredere, suspiciune Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încredere: încrédere substantiv feminin, genitiv dativ articulat încréderii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încredere: încrédere substantiv feminin, genitiv dativ articulat încréderii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCREDERE' increátincreáțieîncrédÎNCRÉDEÎNCRÉDEREIncredibilincredibilitáteîncredincioșáîncredincioșí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încredere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încredere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Privește cu încredere viitorul. • A se bucura de încredere a fi considerat om cinstit și de nădejde. Om sau persoană de încredere om serios, pe care te poți bizui. Vot de încredere susținere a unui program de activitate. Se bucură de încredere lui. Nu am încredere în el. Pot să am încredere în voi? 4. Privește cu încredere viitorul. Se bucură de încredere lui. Nu am încredere în el. Pot să am încredere în voi? 4. Privește cu încredere viitorul. |
GRAMATICA cuvântului încredere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încredere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încredere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încredere? Vezi cuvântul încredere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încredere?[ în-cre-de-re ] Se pare că cuvântul încredere are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încredere Inţelegi mai uşor cuvântul încredere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Om sau persoană de mare încredere = persoană pe a cărei cinste fidelitate, verb reflexiv:ednicie, discreție cineva se poate bizui, căreia îi poate încredința chestiuni sau sarcini importante Post de mare încredere = post care se încredințează numai persoanelor verb reflexiv:ednice de încredere deplină În parlamentele burgheze Vot de încredere = vot prin care se aprobă în parlament activitatea sau programul unui guvern A pune chestiunea de încredere = a supune votului deputaților politica generală a guvernului sau un aspect particular al ei, votul contrar atrăgînd după sine demisia guvernului Om sau persoană de mare încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern Om sau persoană de mare încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încredere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adverbial a umbla teleleu tănase?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
