 | as |
|
| încura [ în-cu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU încura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului incura în mai multe dicționareDefinițiile pentru incura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încura (forma la infinitiv) A încura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCURA: ÎNCURÁ, încúr, verb I. tranzitiv (Învechit și popular, cu privire la cai) A face să alerge, a mîna repede, a goni. Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73. Încălecă calul și-l încură prin grădină. ISPIRESCU, L. 152. Voinicul... încura armasarul înaintea bătăliei. RUSSO, O. 35. ♦ reflexiv (Despre cai, mai rar despre alte animale) A porni la fugă (alergînd unul după altul), a se întrece alergînd; a alerga în voie, a zburda. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCURA: ÎNCURÁ, încúr, verb I. tranzitiv (învechit și regional) A mâna caii repede; a goni. ♦ reflexiv (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – latina *incurrare (= currere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCURA: ÎNCURÁ, încúr, verb I. tranzitiv (învechit și regional) A mâna caii repede; a goni. ♦ reflexiv (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – latina *incurrare (= currere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încura: încurá (a incura) (învechit, regional) verb, indicativ prezent 3 încúră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încura: încurá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încúră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încura: încura verb vezi ALERGA. FUGI. GONI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCURA' încunúnÎNCUNUNÁÎNCUNUNÁREîncúrÎNCURÁIncurabilincurabilitáteÎNCURAJÁÎncurajant |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încurá a încura învechit, regional verb, indicativ prezent 3 încúră. |
GRAMATICA cuvântului încura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încura? Vezi cuvântul încura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încura?[ în-cu-ra ] Se pare că cuvântul încura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Carte de muncă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încura se conjugă: ei ele încúră
