eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție indatorire


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
îndatorire [ în-da-to-ri-re ]
VEZI SINONIME PENTRU îndatorire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului indatorire în mai multe dicționare

Definițiile pentru indatorire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDATORIRE:
ÎNDATORÍRE, îndatoriri, substantiv feminin

1. Datorie morală, obligație, sarcină obligatorie. S-a dat pămîntul întreg în stăpînirea și lucrarea poporului, cu îndatoriri și disciplină anumite. SADOVEANU, E. 26. Împlinim fiecare niște îndatoriri fixe. CARAGIALE, O. III 146.
♦ Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. Domițian se simțea din ce in ce mai bine, deși îndatoririle acestea nu-l prea mirau: era deprins de acasă cu ele și le primea ca și cum i s-ar fi cuvenit. BASSARABESCU, S. 35.

2. (Învechit) Obligație sau datorie bănească. Îndatorirea romînilor către turci sta într-un ușor tribut. BĂLCESCU, O. II

13.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNDATORIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDATORIRE:
ÎNDATORIRE s.

1. datorie, însărcinare, obligație, sarcină, (învechit) dator, datorință, îndatorință. (indatorire ta este să rezolvi problema.)

2. datorie, obligație, oficiu, sarcină. (Și-a îndeplinit onorabil indatorire de gazdă.)

3. atribuție, rol, sarcină. (Ce indatorire ai în această comisie?)

4. angajament, obligație, sarcină, (popular) legătură. (indatorire ta față de el este...)

5. obligație, răspundere. (Are multe indatorire.)

6. datorie, obligație, (livresc) servitute. (indatorire față de propria noastră concepție.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNDATORIRE
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNDATORIRE:
ÎNDATORÍRE (< îndatori) substantiv feminin Obligație (morală).
       • (Dr.) Îndatoriri fundamentale = obligații ale tuturor cetățenilor, stabilite prin Constituție, destinate apărării, consolidării și dezvoltării sistemului economic și social al statului, îndeplinirea lor permițând acestuia garantarea mai eficientă a drepturilor.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

ÎNDATORIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDATORIRE:
ÎNDATORÍRE, îndatoriri, substantiv feminin

1. (învechit) Obligație bănească.

2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie.
♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe.

– vezi îndatori.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNDATORIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDATORIRE:
ÎNDATORÍRE, îndatoriri, substantiv feminin

1. Obligație bănească.

2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie.
♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe.

– vezi îndatori.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNDATORIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDATORIRE:
ÎNDATORÍRE indatorirei forme popular Datorie de a face ceva; sarcină obligatorie; obligație. Are multe indatorirei. /v. a (se) îndatori
Forme diferite ale cuvantului indatorire: indatorirei
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

îndatorire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îndatorire:
îndatorire forme

1. acțiunea de a îndatora și rezultatul ei;

2. figurat obligațiune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

îndatorire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îndatorire:
îndatoríre forme Acțiunea de a saŭ de a te îndatori. Obligațiune.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

îndatorire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndatorire:
îndatoríre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndatorírii; plural îndatoríri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

îndatorire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndatorire:
îndatoríre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndatorírii; plural îndatoríri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ÎNDATORIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNDATORIRE:
ÎNDATORÍRE substantiv verbal datorie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

îndatorire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îndatorire:
îndatorire substantiv verbal DATORIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INDATORIRE'
ÎNDATORÁÎNDATORÁTÎNDATORÍÎNDATORÍNȚĂÎNDATORÍREÎNDATORÍTÎNDATORITÓRÎNDEÎNDEAIÉVEA

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndatorire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndatorire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
îndatorire ta este să rezolvi problema.
Și-a îndeplinit onorabil îndatorire de gazdă.
Ce îndatorire ai în această comisie? 4.
îndatorire ta față de el este.
Are multe îndatorire.
îndatorire față de propria noastră concepție.
îndatorire ta față de el este.
Are multe îndatorire.
îndatorire față de propria noastră concepție.
ÎNDATORÍRE îndatorirei forme popular Datorie de a face ceva; sarcină obligatorie; obligație.
Are multe îndatorirei.

GRAMATICA cuvântului îndatorire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndatorire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndatorire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul îndatorire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul îndatorire are forma: îndatoríri
VEZI PLURALUL pentru îndatorire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE îndatorire?
Vezi cuvântul îndatorire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndatorire?
[ în-da-to-ri-re ]
Se pare că cuvântul îndatorire are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL îndatorire
Inţelegi mai uşor cuvântul îndatorire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Îndatoriri fundamentale = obligații ale tuturor cetățenilor, stabilite prin Constituție, destinate apărării, consolidării și dezvoltării sistemului economic și social al statului, îndeplinirea lor permițând acestuia garantarea mai eficientă a drepturilor

© 2024 qDictionar.com