Definiție indeminare

îndemînare [ în-de-mî-na-re ]
VEZI SINONIME PENTRU îndemînare PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului indeminare în mai multe dicționare

Definițiile pentru indeminare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDEMÎNARE:
ÎNDEMÎNARE s.

1. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, pricepere, știință, talent, ușurință, (popular) meșteșug, meșteșugire, (învechit și regional) meșterie, (regional) apucătură, pricepuție, (învechit) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare indeminare în mînuirea...)

2. artă, dibăcie, iscusință, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă indeminare.)

3. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, pricepere. (indeminare unei persoane într-o împrejurare dată.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNDEMÎNARE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDEMÎNARE:
ÎNDEMÎNÁRE, îndemînări, substantiv feminin Capacitatea de a face ceva în baza cunoașterii și a experienței; abilitate, dexteritate, iscusință. Era încasator în capitală, de-o îndemînare și de-o cinste cum... Săndulescu spunea că n-a mai pomenit de cînd îi el. VLAHUȚĂ, O. A. III 80. Călare pe schelele lor spînzurate sus... ei lucrează cu multă îndemînare. CARAGIALE, O. III 249.

– Variantă: îndămînáre (SBIERA, P. 304) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CUVINTE APROPIATE DE 'INDEMINARE'

ÎNDEMÂNÁTIC îndemănéz ÎNDEMĂNÓS îndemînă ÎNDEMÎNÁRE îndemînát ÎNDEMÎNÁTEC ÎNDEMÎNÁTIC îndemînós

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNDEMÎNARE

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndemînare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Demonstra o mare ÎndemÎnare în mînuirea.

Obiect făcut cu multă ÎndemÎnare.

ÎndemÎnare unei persoane într-o împrejurare dată.

GRAMATICA cuvântului ÎNDEMÎNARE?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndemînare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNDEMÎNARE poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ÎNDEMÎNARE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE îndemînare?

Vezi cuvântul îndemînare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndemînare?

[ în-de-mî-na-re ]
Se pare că cuvântul îndemînare are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A sări peste garduri?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor
a se interesa de aproape de cineva, a avea grijă de cineva, a ține în evidență pentru un anumit scop
a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
doar nu-s nebun
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?