 | as |
|
| Indicţiune [ in-dic-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU indicţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indictiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru indictiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDICȚIUNE: INDICȚIÚNE, indicțiuni, substantiv feminin (livresc) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. • Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza indiction, latina indictio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDICȚIUNE: INDICȚIÚNE, indicțiuni, substantiv feminin (livresc) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. • Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza indiction, latina indictio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICȚIUNE: INDICȚIÚNE substantiv feminin ((livresc)) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. • Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convențională de cincisprezece ani. [pronume -ți-u-. / conform latina indictio, limba franceza indiction]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICȚIUNE: INDICȚIÚNE substantiv feminin 1. (ant.) determinarea, prin edict imperial, a impunerilor prin impozite. 2. convocare, pentru o zi anumită, a unei adunări, (specializare) a unui conciliu. 3. (astr.) perioadă convențională de cincisprezece ani. (< limba franceza indiction, latina indictio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indicțiune: indicțiúne (livresc) (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat indicțiúnii; plural indicțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indicțiune: indicțiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat indicțiúnii; plural indicțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDICTIUNE' INDÍCIUINDICÍZIEindíctindicțiónindicțiúneINDIÉNIIndiferentINDIFERÉNȚĂINDIFERENTÍSM |
GRAMATICA cuvântului indicțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indicțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul indicțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE indicţiune? Vezi cuvântul indicţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indicţiune?[ in-dic-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul indicţiune are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL indicțiune Inţelegi mai uşor cuvântul indicțiune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară salicornia herbacea compuse: brânca-porcului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul indicțiune are forma: indicțiúni
