 | as |
|
| îndreptare [ în-drep-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU îndreptare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului indreptare în mai multe dicționareDefinițiile pentru indreptare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTARE: ÎNDREPTARE s. I. netezire, nivelare. (indreptare unei suprafețe neregulate.) II. 1. îmbunătățire, remediere. (indreptare stării existente.) 2. ameliorare, ameliorație, îmbunătățire. (indreptare verb reflexiv:emii.) 3. corectare, corijare, rectificare, (rar) rectificație. (indreptare unor erori.) 4. corectare, corijare, îmbunătățire, rectificare, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare. (indreptare dicțiunii cuiva.) 5. corectiv, corectură, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele indreptare planului inițial.) 6. normalizare, redresare, refacere, (învechit figurat) sculare, sculătoare. (indreptare situației economice a unei întreprinderi.) 7. înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (popular) sculare, tămăduială, (învechit) sănătoșare, tămăduință, verb reflexiv:acevanie. (indreptare completă a bolnavului.) 8. fortificare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (învechit și popular) împuternicire. (indreptare cuiva după o boală.) III. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndrumare, orientare. (indreptare cuiva pe drumul cel bun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTARE: ÎNDREPTÁRE, îndreptări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei. 1. Îmbunătățire, corectare. Un comunist nu trebuie să-și ascundă greșelile, ci să le recunoască cinstit și deschis, să caute căile pentru îndreptarea lor și să le îndrepte. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 43. Îți alătur mai jos o mică îndreptare în industria textilă CARAGIALE, O. VII 311. 2. (Învechit și popular) Dreptate, echitate, îndreptățire. În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96. Acest om... Are multă îndreptare, Deci să știe orișicare Că cu totul l-am iertat, Ca p-un om nevinovat. TEODORESCU, P. P. 119. ♦ (Concretizat) Act justificativ, document oficial. Da cine ești dumneata? strigă vornicul. Să-ți arăți îndreptările. Ce ai a mă întreba? SADOVEANU, P. S. 55. Așteptau să le dea îndreptările pentru drum. MIRONESCU, S. A. 80. Numai că se înființă tată-mio cu alt seminarist, tot cu îndreptări în regulă. HOGAȘ, DR. II 150. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTARE: ÎNDREPTÁRE, îndreptări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (învechit și popular) Dreptate, îndreptățire. ♦ (învechit; la plural ) Act justificativ, document oficial. – vezi îndrepta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTARE: ÎNDREPTÁRE, îndreptări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (învechit și popular) Dreptate, îndreptățire. ♦ (învechit; la plural ) Act justificativ, document oficial. – vezi îndrepta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îndreptare: îndreptare forme acțiunea de a îndrepta: 1. reparare, rectificare; 2. (învechit) normă, regulă: îndreptarea Legii, codice tradus din grecește și tipărit în Târgoviște la 1652. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru îndreptare: îndreptáre forme, plural ărĭ. Acțiunea de a îndrepta, reparare, rectificare. – Vechĭ îndreptăcĭúne. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndreptare: îndreptáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndreptării; plural îndreptări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndreptare: îndreptáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat îndreptắrii; plural îndreptắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Îndreptare: Îndreptare ≠ ghemuire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INDREPTARE' Îndrei/caÎNDREPTÁîndreptăciúneÎNDREPTÁRÎNDREPTÁREÎNDREPTÁTîndreptățéscÎNDREPTĂȚÍÎNDREPTĂȚÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Îndreptare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndreptare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îndreptare unei suprafețe neregulate. Îndreptare stării existente. Îndreptare verb reflexiv:emii. Îndreptare unor erori. Îndreptare dicțiunii cuiva. A adus unele Îndreptare planului inițial. Îndreptare situației economice a unei întreprinderi. Îndreptare completă a bolnavului. Îndreptare cuiva după o boală. Îndreptare cuiva pe drumul cel bun. A adus unele Îndreptare planului inițial. Îndreptare cuiva după o boală. Îndreptare cuiva pe drumul cel bun. |
GRAMATICA cuvântului Îndreptare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndreptare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Îndreptare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndreptare? Vezi cuvântul îndreptare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndreptare?[ în-drep-ta-re ] Se pare că cuvântul îndreptare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Îndreptare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de sau pentru uz intern?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul îndreptare are forma: îndreptări
