eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție indulgenta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Indulgenţă [ in-dul-gen-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU indulgenţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului indulgenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru indulgenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INDULGENȚĂ:
INDULGÉNȚĂ (< limba franceza , latina)

1. Atitudine îngăduitoare față de greșelile cuiva; toleranță, îngăduință.

2. (În dreptul roman) Grațiere acordată cu prilejul unei solemnități.

3. (REL.) Act de iertare a păcatelor acordat credincioșilor catolici, inițial în schimbul penitenței publice sau al unor opere de binefacere, iar, ulterior, în schimbul unei sume de bani.

Indulgenta aveau un caracter temporar și puteau fi totale (iertarea tuturor păcatelor), care erau acordate de Papă, și parțiale (iertarea anumitor păcate), ce puteau fi date și de înalți ierarhi ai Bisericii. În secolul 16, în timpul papei Leon X, comerțul cu indulgenta a proliferat abuziv, ceea ce a constituit unul dintre principalele motive folosite de Luther, care le-a atacat cu violență, în inițierea Reformei. Conciliul de la Trento (1562) a interzis practica vânzării i., iar în 1967 papa Paul VI a revăzut modul de acordare și de aplicare a lor.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

INDULGENȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDULGENȚĂ:
INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, substantiv feminin

1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate.

2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concret) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare.

– Din limba franceza indulgence, latina indulgentia.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INDULGENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDULGENȚĂ:
INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, substantiv feminin

1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate.

2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concret) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare.

– Din limba franceza indulgence, latina indulgentia.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INDULGENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDULGENȚĂ:
INDULGÉNȚĂ indulgentae forme

1) Caracter indulgent.

2) Atitudine indulgentă; ușurință de a ierta; îngăduință.

3) (în biserica catolică) Iertare totală sau parțială a păcatelor acordată credincioșilor în schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, latina indulcentia
Forme diferite ale cuvantului indulgenta: indulgentae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

INDULGENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDULGENȚĂ:
INDULGÉNȚĂ substantiv feminin

1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate.

2. Document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. [conform limba franceza indulgence, latina indulgentia].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

INDULGENȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDULGENȚĂ:
INDULGENȚĂ s.

1. iertare, îndurare, îngăduință, milostivire, (livresc) clemență. (Cere cu umilință indulgenta.)

2. îngăduință, îngăduire, toleranță, (rar) tolerantism, (popular) îngăduială, (învechit) răbdare. (Manifestă prea multă indulgenta.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

INDULGENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDULGENȚĂ:
INDULGÉNȚĂ substantiv feminin

1. atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință.

2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioșilor în schimbul unei sume de bani. (< limba franceza indulgence, latina indulgentia)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

indulgență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru indulgență:
*indulgénță forme, plural e (latina indulgentia). Bunătate și facilitate de a ĭerta greșelile altora saŭ de a permite cuĭva ceva. Ĭertare de păcate acordată une-orĭ de biserica catolică.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

indulgență
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru indulgență:
indulgență forme

1. ușurință de a scuza, de a ierta greșeli;

2. iertare pentru păcate, de pedepse temporale, ce acordă uneori Biserica catolică.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

indulgență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indulgență:
indulgénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat indulgénței; (hârtii) plural indulgénțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

indulgență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indulgență:
indulgénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat indulgénței; (acte) plural indulgénțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Indulgență
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Indulgență:
Indulgență ≠ exigență
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'INDULGENTA'
ÎNDULCITÓRîndulcitúrăînduléscIndulgentIndulgențăindúltinduméntÎNDUMICÁîndumnezăiciúne

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Indulgență
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului indulgență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
INDULGÉNȚĂ indulgențăe forme 1 Caracter indulgent.
Cere cu umilință indulgență.
Manifestă prea multă indulgență.

GRAMATICA cuvântului Indulgență?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indulgență.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Indulgență poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Indulgență sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul indulgență are forma: indulgénțe
VEZI PLURALUL pentru Indulgență la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE indulgenţă?
Vezi cuvântul indulgenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indulgenţă?
[ in-dul-gen-ţă ]
Se pare că cuvântul indulgenţă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Indulgență

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Din proprie inițiativă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
antenă alimentată în fază cu celelalte antene ale unui sistem radiant
legătură stabilită între două registre ale unei memorii, care permite transferul conținutului registrului sursă în registrul destinație
fără a fi îndemnat sau silit de altul
fotoelement
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app