 | as |
|
| Infinitiv [ in-fi-ni-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU infinitiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului infinitiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru infinitiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru infinitiv: *infinitív, -ă adjectiv (latina infinitivus). gramatică Care e de natura finitivuluĭ: propozițiune infinitivă. substantiv neutru, plural e. Un mod verbal care arată acțiunea saŭ starea fără să determine număru saŭ persoana, ca: a umbla, a dormi. – Ca adjectiv, și infinitivál, de infinitiv. Forme diferite ale cuvantului infinitiv: infinitiv-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INFINITIV: INFINITÍV, infinitive, substantiv neutru (gramatică; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale. – Din limba franceza infinitif, latina infinitivus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INFINITIV: INFINITÍV, infinitive, substantiv neutru (gramatică; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale. – Din limba franceza infinitif, latina infinitivus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INFINITIV: INFINITÍV, infinitive, substantiv neutru (gramatică) Modul care denumește acțiunea exprimată de verb. Infinitivul este un mod nepredicativ. • (Adjectival) Modul infinitiv este un mod nepersonal. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INFINITIV: INFINITÍV infinitive n. gramatică Formă nominală a verbului, care denumește acțiunea lui, fără a indica modul, timpul sau persoana. /<lat. infinitivus, limba franceza infinitif Forme diferite ale cuvantului infinitiv: infinitive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INFINITIV: INFINITÍV substantiv neutru (adesea adjectiv) Modul nepersonal care denumește acțiunea exprimată de verb. [conform latina infinitivus, limba franceza infinitif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INFINITIV: INFINITÍV substantiv neutru mod nepersonal al verbului, care exprimă acțiunea în chip general. (< limba franceza infinitif, latina infinitivus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru infinitiv: infinitiv n. mod verbal ce exprimă starea sau acțiunea fără a determina numărul sau persoana. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru infinitiv: infinitív substantiv neutru, plural infinitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru infinitiv: infinitív substantiv neutru, plural infinitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INFINITIV' InfinitInfinitateINFINITEZIMÁLinfinitísminfinitívinfinitiválInfinitudineÎNFIOLÁÎNFIOLÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL infinitiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului infinitiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INFINITÍV infinitive n. |
GRAMATICA cuvântului infinitiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului infinitiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul infinitiv poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE infinitiv? Vezi cuvântul infinitiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul infinitiv?[ in-fi-ni-tiv ] Se pare că cuvântul infinitiv are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Demență precoce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul infinitiv are forma: infinitíve
