Definiție infratitor

înfrăţitor [ în-fră-ţi-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU înfrăţitor PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului infratitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru infratitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFRĂȚITÓR:
ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adjectiv (Neobișnuit) Care înfrățește, care unește. Se lăsase cu taberele lor amestecate la satul Săpățeni pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170.
Forme diferite ale cuvantului infratitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNFRĂȚITÓR

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFRĂȚITÓR:
ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adjectiv (Rar) Care înfrățește.

– Înfrăți + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului infratitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNFRĂȚITÓR

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFRĂȚITÓR:
ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adjectiv (Rar) Care înfrățește.

– Înfrăți + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului infratitor: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

înfrățitor

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfrățitor:
înfrățitór (rar) adjectiv masculin, plural înfrățitóri; forme singular și plural înfrățitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

înfrățitor

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfrățitor:
înfrățitór adjectiv masculin, plural înfrățitóri; forme singular și plural înfrățitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

înfrățitor

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înfrățitor:
înfrățitor a. care înfrățește: lunca înfrățitoare a Milcovului OD.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CUVINTE APROPIATE DE 'INFRATITOR'

înfrățésc ÎNFRĂȚÍ ÎNFRĂȚÍRE ÎNFRĂȚÍT ÎNFRĂȚITÓR INFRATORÁCIC INFRAVIRÁL, -Ă INFRAVÍRUS INFRECVENTÁBIL, -Ă

GRAMATICA cuvântului înfrățitor?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfrățitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfrățitor poate fi: adjectiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul înfrățitor sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE înfrăţitor?

Vezi cuvântul înfrăţitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfrăţitor?

[ în-fră-ţi-tor ]
Se pare că cuvântul înfrăţitor are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tranzitiv minte de încheagă apele?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b a fi amețit de băutură
a-și veni în fire, a se însănătoși
minte foarte tare
a care se face în mod proporțional; b în sistemul de arendare a pământurilor care se face în dijmă, cu plata unei dijme
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?