 | as |
|
| înghiţi [ în-ghi-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU înghiţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inghiti în mai multe dicționareDefinițiile pentru inghiti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înghiți (forma la infinitiv) A înghiți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGHIȚI: ÎNGHIȚÍ, înghít, verb IV. tranzitiv (Folosit și absolut) 1. (Despre ființe) A face să pătrundă mîncarea, băutura etc. din gură în stomac prin contracția succesivă a unor anumiți mușchi ai limbii, faringelui și esofagului. Bedros înghițea mîncarea pe nerăsuflate. DUMITRIU, N. 262. Începe a înghiți la apă: și-nghite, și-nghite, pînă ce înghite el toată apa din fîntînă. CREANGĂ, P. 65. • (Glumeț) Ho!... că parc-ai să ne-nghiți... Face-o gură cît o șură. ALECSANDRI, T. I 172. • Expresia: A înghiți gălușca sau a o înghiți = a suporta o neplăcere fără să cîrtească, a îndura o neplăcere. Boierul, luîndu-i înainte cu gluma, a înghițit gălușca și a tăcut molcum. CREANGĂ, A. 167. A înghiți strîmb (sau rău) = a scăpa mîncarea sau băutura pe laringe; a se îneca. Lui Ionuț i se părea că înghite strîmb. SADOVEANU, forme J. 509. A înghiți în sec vezi secolul A înghiți cu noduri vezi nod. A înghiți noduri vezi nod. A-și înghiți lacrimile (sau plînsul) = a-și stăpîni plînsul, a-și opri lacrimile; a reprima izbucnirea unui sentiment. Plîngea înăbușit, înghițindu-și lacrimile. DUMITRIU, N. 198. Mitrea și-a înghițit lacrimile și-a tăcut. SADOVEANU, M. C. 6. Își înghiți plînsul cu greutate... id. O. VII 341. A-i veni (cuiva) să înghită pe altul (de bucurie), se zice pentru a arăta că cineva e foarte mulțumit de altul. Mamei îi venea să mă înghită de bucurie. CREANGĂ, A. 33. A înghiți (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai sătura privind pe cineva. Arald nebun se uită, cu ochii o-nghițea. EMINESCU, O. I 95. (Familiar) A nu înghiți (pe cineva) = a nu putea suferi (pe cineva). ♦ figurat (Cu privire la aer, miresme) A trage în plămîni, a inhala, a respira adînc. Privi cerul albastru și înghiți mireasma pădurii. SADOVEANU, B. 222. Pe rînd îi scoteau [pe deportați] afară pe punte ca să înghită aerul curat, de care erau mai doriți decît de hrană. BART, E. 274. 2. figurat A face să dispară (cuprmzînd în sine), a absorbi; a acoperi. Drumul de fier... pătrunde chiar inăuntrul muntelui, prin gura neagră a tunelului care îl înghite. BOGZA, C. O. 347. Îndată ce i-au agiuns valul, i-au acoperit pe toți, înghițindu-i sălbatica mare. DRĂGHICI, R. 34. • Expresia: L-a înghițit pămîntul = a murit. Am avut un fecior și ne-a lăsat, l-a înghițit pămîntul! SADOVEANU, O. I 353. Parcă l-a înghițit pămîntul, se spune despre cineva (sau ceva) care a dispărut fără urmă, care nu mai poate fi găsit. Feciorul împăratului nu mai venea nici cu pasăre, nici fără pasăre, parcă l-a înghițit pămîntul. BOTA, P. 16. 3. figurat (Cu privire la texte scrise) A citi repede, cu lăcomie. 4. figurat A suporta cu resemnare o insultă, o necuviință; a răbda fără a crîcni. Totdeauna îi înghițise vorbele ei, neîndrăznind, de rușine, să-i răspundă. PREDA, Î. 178. Sînt oameni care au înghițit tot felul de umilințe. VLAHUȚĂ, O. A. 205. Vasile răbda, tăcea, înghițea totul. CONTEMPORANUL, VII 200. 5. figurat (Cu privire la cuvinte sau părți de cuvinte) A nu rosti, a omite (din cauza unui defect de vorbire); a nu spune ce ar fi verb reflexiv:ut sau ar fi trebuit să spună, a se reține de a vorbi. Nu era vorbitor bun; înghițea silabe. GALAN, Z. R. 85. Neculăieș Mînecuță își înghiți iar vorbele. SADOVEANU, P. M. 30. De aceea moșneguțul își înghiți răspunsul și tăcu. C. PETRESCU, C. vezi 101. Soldatul... bolborosi, înghițind resturi de cuvinte, fără rost. SAHIA, N. 78. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGHIȚI: ÎNGHIȚÍ, înghít, verb IV. tranzitiv I. A face să treacă mâncarea, băutura etc. în stomac prin faringe și esofag; prin extensie a mânca, a devora. • Expresia: A înghiți (sau a face să înghită) hapul (sau un hap, gălușca) sau a o înghiți = a suporta (sau a face să suporte) o neplăcere (fără să crâcnească). A-și înghiți lacrimile (sau plânsul) = a-și stăpâni plânsul; a reprima izbucnirea unui sentiment. (popular) A-i veni (cuiva) să înghită (pe cineva) (de bucurie), se spune când o persoană își manifestă o mare bucurie, mulțumire. (familial) A înghiți (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai sătura privind pe cineva. A nu înghiți pe cineva = a nu putea suferi pe cineva. ♦ prin analogie A trage în plămâni, a inhala adânc aer, fum etc. II. figurat 1. (Despre pământ, apă etc.) A face să dispară ceva (cuprinzând în sine); a cuprinde, a învălui din toate părțile. • Expresia: L-a înghițit pământul = a murit; a dispărut. Parcă l-a înghițit pământul, se spune despre cineva sau ceva care a dispărut fără urmă. ♦ A se îmbiba de un lichid; a absorbi. 2. A citi repede și cu lăcomie o carte, un text scris. 3. A răbda, a îndura fără ripostă o necuviință, o insultă etc. 4. A omite cuvinte sau silabe (din cauza unui defect de vorbire). ♦ A nu spune ce ar fi verb reflexiv:ut să spună, a se abține de a spune ceva. – latina ingluttire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGHIȚI: ÎNGHIȚÍ, înghít, verb IV. tranzitiv I. A face să treacă mâncarea, băutura etc. în stomac prin faringe și esofag; prin extensie a mânca, a devora. • Expresia: A înghiți (sau a face să înghită) hapul (sau un hap, gălușca) sau a o înghiți = a suporta (sau a face să suporte) o neplăcere (fără să crâcnească). A-și înghiți lacrimile (sau plânsul) = a-și stăpâni plânsul; a reprima izbucnirea unui sentiment. (popular) A-i veni (cuiva) să înghită (pe cineva) (de bucurie), se spune când o persoană își manifestă o mare bucurie, mulțumire. (familial) A înghiți (pe cineva) din ochi (sau cu ochii) = a nu se mai sătura privind pe cineva. A nu înghiți pe cineva = a nu putea suferi pe cineva. ♦ prin analogie A trage în plămâni, a inhala adânc aer, fum etc. II. figurat 1. (Despre pământ, apă etc.) A face să dispară ceva (cuprinzând în sine); a cuprinde, a învălui din toate părțile. • Expresia: L-a înghițit pământul = a murit; a dispărut. Parcă l-a înghițit pământul, se spune despre cineva sau ceva care a dispărut fără urmă. ♦ A se îmbiba de un lichid; a absorbi. 2. A citi repede și cu lăcomie o carte, un text scris. 3. A răbda, a îndura fără ripostă o necuviință, o insultă etc. 4. A omite cuvinte sau silabe (din cauza unui defect de vorbire). ♦ A nu spune ce ar fi verb reflexiv:ut să spună, a se abține de a spune ceva. – latina ingluttire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înghiți: înghiți verb vezi ACCEPTA. ADMITE. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONCEPE. CONSUMA. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDURA. ÎNGĂDUI. OPRI. PĂTIMI. PĂȚI. PERMITE. PRĂPĂDI. RĂBDA. REȚINE. RISIPI. STĂPÎNI. SUFERI. SUPORTA. TOLERA. TRAGE. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGHIȚI: ÎNGHIȚI verb 1. (livresc) a ingurgita. (A inghiti un aliment.) 2. a absorbi, a aspira, a încorpora, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pămîntul inghiti apa de precipitații.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înghiți: înghițí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înghít, imperfect persoana a treia singular: el / ea înghițeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înghítă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înghiți: înghițí (a inghiti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înghít, imperfect persoana a treia singular: el / ea înghițeá; conjunctiv prezent 3 să înghítă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNGHIȚI: ÎNGHIȚÍ verb 1. vezi ingera. 2. vezi absorbi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INGHITI' înghiorțăíÎNGHIRLANDÁTînghítînghite-Agachi!ÎNGHIȚÍÎNGHIȚÍREÎNGHIȚÍTÎNGHIȚITOÁREÎNGHIȚITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNGHIȚI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înghiţi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ÎnghiȚi un aliment. Pămîntul ÎnghiȚi apa de precipitații. înghițí a ÎnghiȚi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înghít, imperfect persoana a treia singular: el / ea înghițeá; conjunctiv prezent 3 să înghítă. |
GRAMATICA cuvântului ÎNGHIȚI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înghiţi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNGHIȚI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înghiţi? Vezi cuvântul înghiţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înghiţi?[ în-ghi-ţi ] Se pare că cuvântul înghiţi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ÎNGHIȚI Inţelegi mai uşor cuvântul înghiţi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A înghiți gălușca sau a o înghiți = a suporta o neplăcere fără să cîrtească, a îndura o neplăcere A înghiți strîmb sau rău = a scăpa mîncarea sau băutura pe laringe; a se îneca A-și înghiți lacrimile sau plînsul = a-și stăpîni plînsul, a-și opri lacrimile; a reprima izbucnirea unui sentiment A înghiți pe cineva din ochi sau cu ochii = a nu se mai sătura privind pe cineva Familiar A nu înghiți pe cineva = a nu putea suferi pe cineva L-a înghițit pămîntul = a murit A înghiți sau a face să înghită hapul sau un hap, gălușca sau a o înghiți = a suporta sau a face să suporte o neplăcere fără să crâcnească A-și înghiți lacrimile sau plânsul = a-și stăpâni plânsul; a reprima izbucnirea unui sentiment Familial A înghiți pe cineva din ochi sau cu ochii = a nu se mai sătura privind pe cineva A nu înghiți pe cineva = a nu putea suferi pe cineva L-a înghițit pământul = a murit; a dispărut A înghiți sau a face să înghită hapul sau un hap, gălușca sau a o înghiți = a suporta sau a face să suporte o neplăcere fără să crâcnească A-și înghiți lacrimile sau plânsul = a-și stăpâni plânsul; a reprima izbucnirea unui sentiment Familial A înghiți pe cineva din ochi sau cu ochii = a nu se mai sătura privind pe cineva A nu înghiți pe cineva = a nu putea suferi pe cineva L-a înghițit pământul = a murit; a dispărut |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNGHIȚI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi tot la buchi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
