 | as |
|
| înnobilare [ în-no-bi-la-re ] VEZI SINONIME PENTRU înnobilare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului innobilare în mai multe dicționareDefinițiile pentru innobilare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILARE: ÎNNOBILÁRE, înnobilări, substantiv feminin Acțiunea de a înnobila. 1. (În orînduirea feudală) Acordare a unui titlu de noblețe. Ceea ce este esențial în evoluția figurii acestui revoluționar nu este momentul înnobilării sale, ci faptul că el a pornit de jos, ca fiu al poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/1. 2. figurat (Despre oameni sau despre manifestările și înfățișarea lor) Înălțare, acordare, imprimare a unui caracter mai distins. În literatură și artă, ca și în știință, preocuparea de a avea în centrul activității omul, de a milita pentru transformarea lui, pentru înnobilarea lui spirituală, constituie o sarcină fundamentală, sarcină care își are rădăcina în concepția clasei muncitoare despre cultură, ca bun al maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/4. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILARE: ÎNNOBILÁRE, înnobilări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înnobila. – vezi înnobila. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILARE: ÎNNOBILÁRE, înnobilări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înnobila. – vezi înnobila. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNNOBILARE: ÎNNOBILÁRE substantiv feminin Acțiunea de a înnobila și rezultatul ei. [< înnobila]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înnobilare: înnobiláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înnobilării; plural înnobilări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înnobilare: înnobiláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înnobilắrii; plural înnobilắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Înnobilare: Înnobilare ≠ abrutizare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INNOBILARE' ÎNNISIPÁREÎNNISIPÁTînnisipézÎNNOBILÁÎNNOBILÁREÎNNOBILÁTînnobilatórINNOCÉNTEINNOCENTIU |
GRAMATICA cuvântului Înnobilare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înnobilare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Înnobilare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înnobilare? Vezi cuvântul înnobilare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înnobilare?[ în-no-bi-la-re ] Se pare că cuvântul înnobilare are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a freca cuiva ridichea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înnobilare are forma: înnobilări
