 | as |
|
| însămânţa [ în-să-mân-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU însămânţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului insamanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru insamanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a însămânța (forma la infinitiv) A însămânța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSĂMÂNȚA: ÎNSĂMÂNȚÁ, însămânțez, verb I. tranzitiv 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după limba franceza ensemencer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSĂMÂNȚA: ÎNSĂMÂNȚÁ, însămânțez, verb I. tranzitiv 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după limba franceza ensemencer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însămânța: însămânțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu însămânțéz, persoana a treia singular: el / ea și plural însămânțeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însămânța: însămânțá (a insamanta) verb, indicativ prezent 3 însămânțeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSAMANTA' InsalubruînsâluítînșalvarátÎNSĂMÁÎNSĂMÂNȚÁÎNSĂMÂNȚÁREÎNSĂMÂNȚÁTînsămăráînsămărát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNSĂMÂNȚA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului însămânţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii însămânțá a ÎnsĂmÂnȚa verb, indicativ prezent 3 însămânțeáză. |
GRAMATICA cuvântului ÎNSĂMÂNȚA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului însămânţa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNSĂMÂNȚA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE însămânţa? Vezi cuvântul însămânţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însămânţa?[ în-să-mân-ţa ] Se pare că cuvântul însămânţa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNSĂMÂNȚA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bechiu substantiv regional, în expresie a nu ști sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici bechiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul însămânța se conjugă: ei ele însămânțeáză
