eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție insotitor


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
însoţitor [ în-so-ţi-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU însoţitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului insotitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru insotitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚITÓR:
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care însoțește, care întovărășește pe cineva sau ceva.
       • Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație.

– Însoți + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului insotitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



ÎNSOȚITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚITÓR:
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care însoțește, care întovărășește.
       • Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație.

– Însoți + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului insotitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNSOȚITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚITÓR:
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adjectiv Care întovărășește, care însoțește. Personalul însoțitor al trenului.
       • (Substantivat) Însoțitorii noștri soseau la timp. STANCU, U.R.S.S. 71. Mulțumesc micilor însoțitori pentru serviciul făcut. SAHIA, U.R.S.S. 189.
Forme diferite ale cuvantului insotitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNSOȚITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚITÓR:
ÎNSOȚITÓR insotitoroáre (insotitoróri, insotitoroáre) și substantival (despre persoane) Care însoțește (ceva sau pe cineva). /a însoți + sufix insotitortor
Forme diferite ale cuvantului insotitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



ÎNSOȚITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNSOȚITOR:
ÎNSOȚITOR substantiv tovarăș, (livresc) companion, (învechit și popular) soț, (învechit și regional) soție, (învechit) petrecător. (insotitor la un drum.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

însoțitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru însoțitor:
însoțitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural însoțitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural însoțitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

însoțitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru însoțitor:
însoțitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural însoțitóri; forme singular și plural însoțitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

însoțitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru însoțitor:
însoțitor m. cel ce însoțeste.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'INSOTITOR'
ÎNSOȚÍÎNSOȚÍREÎNSOȚÍTÎNSOȚITOÁREÎNSOȚITÓRînsovonéscÎNSOVONÍînspăimáÎNSPĂIMÂNTÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL însoțitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului însoțitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ÎNSOȚITÓR însoțitoroáre însoțitoróri, însoțitoroáre și substantival despre persoane Care însoțește ceva sau pe cineva.
/a însoți + sufix însoțitortor.
însoțitor la un drum.
însoțitor la un drum.



GRAMATICA cuvântului însoțitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului însoțitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul însoțitor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul însoțitor sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul însoțitor are forma: însoțitóri
VEZI PLURALUL pentru însoțitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE însoţitor?
Vezi cuvântul însoţitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul însoţitor?
[ în-so-ţi-tor ]
Se pare că cuvântul însoţitor are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL însoțitor
Inţelegi mai uşor cuvântul însoțitor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație
Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL însoțitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala regional în sucală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoare albă sau albă-gălbuie, care crește prin pădurile din zona alpină astragalus australis
a crea condiții prielnice pentru
în cercuri, în spirală
pentru totdeauna
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app