 | as |
|
| întemeia [ în-te-me-ia ] VEZI SINONIME PENTRU întemeia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intemeia în mai multe dicționareDefinițiile pentru intemeia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întemeia (forma la infinitiv) A întemeia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTEMEIA: ÎNTEMEIÁ, întemeiez, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la state, instituții etc.) A pune baza, a așeza temelia, a înființa, a funda. Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16. Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60. Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024. ♦ (Rar) A zidi, a clădi, a așeza fundamentul unei clădiri. Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330. • reflexiv pasiv Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25. 2. reflexiv figurat A avea ca temei, a se bizui, a se sprijini (pe ceva). Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. • tranzitiv Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133. ♦ tranzitiv (Rar) A da temei, a îndreptăți, a împuternici, a autoriza. O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTEMEIA: ÎNTEMEIA verb 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (învechit) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism învechit) a sistisi, (figurat) a urzi. (A intemeia corpul grănicerilor.) 2. a crea, a făuri, a înfăptui, a realiza. (A intemeia un stat național unitar.) 3. a înființa, (învechit figurat) a așeza. (A intemeia un nou sat.) 4. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se sprijini, (învechit și regional) a se nădăi, (învechit) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (figurat) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se intemeia pe...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTEMEIA: ÎNTEMEIÁ, întemeiez, verb I. 1. tranzitiv A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ figurat A pune temelii durabile; a consolida. 2. reflexiv figurat A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [ pronunție: -me-ia] – În + temei. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTEMEIA: ÎNTEMEIÁ, întemeiez, verb I. 1. tranzitiv A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ figurat A pune temelii durabile; a consolida. 2. reflexiv figurat A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [ pronunție: -me-ia] – În + temei. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întemeia: întemeiá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu întemeiéz, persoana a treia singular: el / ea și plural întemeiáză, persoana întâi plural: noi întemeiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întemeiéze; gerunziu întemeínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întemeia: întemeiá (a intemeia) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu întemeiéz, 3 întemeiáză, persoana întâi plural: noi întemeiém; conjunctiv prezent 3 să întemeiéze; gerunziu întemeínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNTEMEIA: ÎNTEMEIÁ verb vezi autoriza, fortifica, îndreptăți, îngădui, întări, justifica, permite. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întemeia: întemeia verb vezi AUTORIZA. FORTIFICA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. ÎNTĂRI. JUSTIFICA. PERMITE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTEMEIA' ÎNȚELINÁREÎNȚELINÁTÎNȚELINĂTÓRINTELSATÎNTEMEIÁÎNTEMEIÁTÎNTEMEIÉREîntemeietoáreÎNTEMEIETÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întemeia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întemeia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A întemeia corpul grănicerilor. A întemeia un stat național unitar. A întemeia un nou sat. Toată teoria lui se întemeia pe. întemeiá a întemeia verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu întemeiéz, 3 întemeiáză, persoana întâi plural: noi întemeiém; conjunctiv prezent 3 să întemeiéze; gerunziu întemeínd. A întemeia un nou sat. |
GRAMATICA cuvântului întemeia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întemeia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întemeia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE întemeia? Vezi cuvântul întemeia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întemeia?[ în-te-me-ia ] Se pare că cuvântul întemeia are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întemeia |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Economie naturală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul întemeia se conjugă: ei ele întemeiáză
