 | as |
|
| Interlocutor,-oare [ in-ter-lo-cu-tor-,-oa-re ] VEZI SINONIME PENTRU interlocutor,-oare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interlocutor în mai multe dicționareDefinițiile pentru interlocutor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTÓR,-OARE: INTERLOCUTÓR,-OÁRE, interlocutori,-oare, substantiv masculin și forme Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la un dialog, la o conversație. Ei erau singurii săi interlocutori sau, mai exact, singurii ascultători ai monoloagelor sale. vezi limba română noiembrie 1953, 328. Acestea mi le spunea cu foc interlocutorul meu. ODOBESCU, S. II 525. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTÓR: INTERLOCUTÓR substantiv masculin (< limba franceza interlocuteur, italiana interlocutore): cel cu care se vorbește, cel care participă la o discuție, la o conversație. I. este reprezentantul persoanei a II-a gramaticale ( vezi și locutór și receptór). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTÓR: INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație. – Din limba franceza interlocuteur. Forme diferite ale cuvantului interlocutor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTÓR: INTERLOCUTÓR interlocutoroáre ( interlocutoróri, interlocutoroáre) m. și forme Persoană care participă la o conversație; om care se întreține cu cineva; convorbitor. /<fr. interlocuteur Forme diferite ale cuvantului interlocutor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTÓR: INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care participă la o discuție, la o conversație. – Din limba franceza interlocuteur. Forme diferite ale cuvantului interlocutor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTÓR: INTERLOCUTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Participant la o discuție, la o conversație. [< limba franceza interlocuteur, italiana interlocutore]. Forme diferite ale cuvantului interlocutor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTÓR: INTERLOCUTÓR, -OÁRE substantiv masculin forme participant la o discuție, la o conversație; conlocutor. (< limba franceza interlocuteur) Forme diferite ale cuvantului interlocutor: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru interlocutor: interlocutor m. cel ce convorbește cu altul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interlocutor: interlocutór substantiv masculin, plural interlocutóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interlocutor: interlocutór substantiv masculin, plural interlocutóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERLOCUTOR: INTERLOCUTOR substantiv (învechit) convorbitor. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERLOCUTOR' INTERLOCÚȚIEinterlocuțiúneINTERLOCUTÍV, -ĂinterlocutoáreINTERLOCUTÓRINTERLOCUTÓRIU, -IEINTERLÓPINTERLÚDIUINTERLÚNĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTERLOCUTOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interlocutor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTERLOCUTÓR interlocutoroáre interlocutoróri, interlocutoroáre m. |
GRAMATICA cuvântului INTERLOCUTOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interlocutor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTERLOCUTOR poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE interlocutor,-oare? Vezi cuvântul interlocutor,-oare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interlocutor,-oare?[ in-ter-lo-cu-tor-,-oa-re ] Se pare că cuvântul interlocutor,-oare are opt silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTERLOCUTOR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi într-o ureche?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul interlocutor are forma: interlocutóri
