 | as |
|
| Interpretare [ in-ter-pre-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU interpretare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interpretare în mai multe dicționareDefinițiile pentru interpretare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru interpretare: interpretare, acțiunea de redare în cadru public [concert (1)], de către muzicianul interpret* a unei compoziții (1.). I. presupune participarea intelectuală și afectivă a interpretului la dezvăluirea și transmiterea sensurilor lucrării muzicale. Prin i. o lucrare muzicală poate căpăta o multitudine de sensuri și poate apărea mereu nouă, în funcție de laturile conținutului său pe care interpretul știe și poate să le evidențieze. În multitudinea i. posibile putem deosebi două categorii de bază: i. în stilul* compozitorului și i. în stilul personal al interpretului. În ambele cazuri interpretul trebuie să efectueze în afara studiului pur tehnic (vocal sau instr.) și un studiu aprofundat al stilurilor diverselor epoci ale istoriei muzicii, un studiu al scriiturii muzicale specifice compozitorului, un studiu al formelor* muzicale etc. Această cunoaștere ajută interpretul la reconstituirea creatoare a atmosferei epocii căreia îi aparține lucrarea. Cunoașterea caracterului și stilului compozitorului reprezintă însă criteriul de bază în realizarea unei i. adecvate. În acest caz interpretul se menține într-o relativă obiectivitate. Desigur că o totală depersonalizare a interpretului nu este posibilă și nici de dorit, idealul i. constituindu-l încercarea interpretului de a se identifica cu personalitatea compozitorului. Dar există și stilul de i. în care interpretul își pune mai pregnant amprenta personalității sale, intervenind în descifrarea sensurilor muzicii cu experiența proprie de viață și muzicalitate. În asemenea i. publicul este surprins de accente neașteptate, care reușesc să desfășoare sensuri noi în conștiința sa, de sublinieri ale unor anume valențe estetice existente în opera interpretată. Pregătirea generală și artistică a interpretului este hotărâtoare pentru i., fiind cu atât mai folositoare relevării expresiei (1), sensurilor majore ale muzicii cu cât este de un nivel profesional mai înalt. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETÁRE, interpretări, substantiv feminin Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei. 1. Explicare a (sensului) unui lucru, atribuirea unui anumit înțeles unui lucru. Datorită eforturilor unor critici și istorici literari, o bună parte din scrierile clasicilor noștri au fost puse la îndemîna publicului cititor într-o interpretare justă, științifică. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Fiecare caută... să găsească o interpretare. C. PETRESCU, Î. II 13. În «Dumbrava minunată» despre Mihail Sadoveanu a scos la iveală, în chip poetic, un moment din necontenita interpretare a naturii de cătră un copil crescut în mitologia populară romînă. IBRĂILEANU, S. 15. 2. Redare prin mijloace adecvate a unui conținut literar, dramatic, muzical etc.; executare artistică a unei opere. Spectacole de desăvîrșită artă, fără pereche în lume în ceea ce privește montarea și interpretarea. STANCU, U.R.S.S. 47. 3. Comentare și explicare a unui text, a unui autor (de obicei vechi). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETÁRE (< interpreta) substantiv feminin 1. Acțiunea de a interpreta. ♦ Comentare și explicare critică a unui text care aparține în mod obișnuit unui autor vechi. ♦ Modul particular sau personal în care o operă în care o operă de artă este prezentată sau redată de către artistul interpret sau de un ansamblu artistic. vezi și hermeneutică. 2. (logică, matematică; în epistemologie) Operație prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare; ansamblul semnificațiilor (sensurilor) atribuite prin anumite mijloace elementelor (expresiilor, formulelor, simbolurilor etc.), teoriilor științifice sau abstract-deductive. 3. Interpretarea legilor = încadrarea unei situații concrete în regula generală și abstractă, consacrată de norme de drept, în vederea aplicării acesteia din urmă. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație. ♦ Comentare și explicare critică a unui text (vechi). • Interpretare artistică = act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. Operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. [< interpreta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare. • comentare și explicare critică a unui text (vechi). • act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. (< interpreta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETARE s. 1. tălmăcire, tîlcuire, (popular) tîlc, (învechit) tălmăcitură, tîlcovanie, tîlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de interpretareări.) 2. analizare, comentare, explicare, tîlcuire, (învechit) tîlcuială. (interpretare unui text literar.) 3. (muzică) executare, execuție, intonare. (interpretare unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o interpretare magistrală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETÁRE interpretareări forme 1) vezi A INTERPRETA. 2) Mod personal, manieră proprie cu care un artist interpretează o operă muzicală sau un rol. /v. a interpreta Forme diferite ale cuvantului interpretare: interpretareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETÁRE, interpretări, substantiv feminin Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretațiune. – vezi interpreta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERPRETARE: INTERPRETÁRE, interpretări, substantiv feminin Acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretațiune. – vezi interpreta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interpretare: interpretáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat interpretării; plural interpretări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interpretare: interpretáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat interpretắrii; plural interpretắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERPRETARE' INTERPRETÁinterpretábilinterpretabilitáteinterpretántINTERPRETÁREINTERPRETARIÁTinterpretațieinterpretațiúneinterpretatív |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL interpretare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interpretare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dădea scrisorii tot felul de interpretareări. Interpretare unui text literar. Interpretare unei melodii. Actorul a avut o interpretare magistrală. Dădea scrisorii tot felul de interpretareări. Interpretare unei melodii. Actorul a avut o interpretare magistrală. INTERPRETÁRE interpretareări forme 1 vezi A INTERPRETA. |
GRAMATICA cuvântului interpretare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interpretare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul interpretare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE interpretare? Vezi cuvântul interpretare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interpretare?[ in-ter-pre-ta-re ] Se pare că cuvântul interpretare are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL interpretare Inţelegi mai uşor cuvântul interpretare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeInterpretarea legilor = încadrarea unei situații concrete în regula generală și abstractă, consacrată de norme de drept, în vederea aplicării acesteia din urmă Interpretare artistică = act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL interpretare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Comoție cerebrală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul interpretare are forma: interpretări
