 | as |
|
| întovărăşi [ în-to-vă-ră-şi ] VEZI SINONIME PENTRU întovărăşi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intovarasi în mai multe dicționareDefinițiile pentru intovarasi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întovărăși (forma la infinitiv) A întovărăși conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, verb IV. 1. tranzitiv A însoți, a fi tovarăș de drum cu cineva, a merge pe același drum cu cineva. verb reflexiv:eo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. • figurat Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc cu necesitate în același timp cu altceva; a însoți. Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. 2. reflexiv A-și lua (pe cineva) ca tovarăș, a face tovărășie cu cineva; a se lega, a se alia. V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. 3. reflexiv reciproc. A forma o întovărășire agricolă. Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘI verb 1. a acompania, a conduce, a duce, a însoți, a petrece, (regional) a întroloca. (L-a intovarasi pînă la poartă.) 2. a însoți, a urma. (Te intovarasi oriunde vei pleca.) 3. a se asocia, a se grupa, a se însoți, a se uni, (învechit și popular) a se prinde, (regional) a se ortăci, (Moldova și Transilvania) a se însîmbra, (prin Transilvania) a se soți, (învechit) a intra. (Vino să te intovarasi cu mine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, verb IV. 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. reflexiv recipr. A se împrieteni. 3. reflexiv recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTOVĂRĂȘI: ÎNTOVĂRĂȘÍ, întovărășesc, verb IV. 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. reflexiv recipr. A se împrieteni. 3. reflexiv recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întovărăși: întovărășí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întovărășésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întovărășeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întovărășeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întovărăși: întovărășí (a intovarasi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întovărășésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întovărășeá; conjunctiv prezent 3 să întovărășeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTOVARASI' ÎNȚOȚONÁREÎNȚOȚONÁTînțoțoneálăîntovărășéscÎNTOVĂRĂȘÍÎNTOVĂRĂȘÍREÎNTOVĂRĂȘÍTintóxicINTOXICÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNTOVĂRĂȘI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întovărăşi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a ÎntovĂrĂȘi pînă la poartă. Te ÎntovĂrĂȘi oriunde vei pleca. Vino să te ÎntovĂrĂȘi cu mine. întovărășí a ÎntovĂrĂȘi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întovărășésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întovărășeá; conjunctiv prezent 3 să întovărășeáscă. Te ÎntovĂrĂȘi oriunde vei pleca. |
GRAMATICA cuvântului ÎNTOVĂRĂȘI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întovărăşi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNTOVĂRĂȘI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE întovărăşi? Vezi cuvântul întovărăşi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întovărăşi?[ în-to-vă-ră-şi ] Se pare că cuvântul întovărăşi are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNTOVĂRĂȘI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ crimă internațională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
