 | as |
|
| Intransigent [ in-tran-si-gent ] VEZI SINONIME PENTRU intransigent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intransigent în mai multe dicționareDefinițiile pentru intransigent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTRANSIGENT: INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adjectiv Care nu se abate cu nici un chip de la o anumită linie, care nu acceptă concilieri sau compromisuri, care nu cedează; neîmpăcat, neînduplecat, necruțător, neîngăduiior. Leninismul învață partidele comuniste să fie intransigente față de orice deviere oportunistă și naționalistă, să nu tolereze pe împăciuitoriști și capitulanți. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 445. Rechizitoriul violent al lui Nicolaie Bălcescu împotriva castei dominante și poziția sa intransigentă au făcut ca izgonirea lui din țară să fie prelungită. SADOVEANU, E. 52. Intransigent și îndrăzneț în acțiunile mari, dascălul... era cuprins de sfiiciune cînd vorbea. CAMIL PETRESCU, O. II 529. Forme diferite ale cuvantului intransigent: intransigent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRANSIGENT: INTRANSIGENT adjectiv 1. decis, dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (învechit) nepregetător. (Om intransigent; caracter intransigent.) 2. necruțător. (intransigent cu hoții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTRANSIGENT: INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adjectiv Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. vezi neînduplecat. – Din limba franceza intransigeant. Forme diferite ale cuvantului intransigent: intransigent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTRANSIGENT: INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adjectiv Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. – Din limba franceza intransigeant. Forme diferite ale cuvantului intransigent: intransigent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRANSIGENT: INTRANSIGÉNT intransigenttă (intransigentți, intransigentte) și adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acțiuni și în convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant Forme diferite ale cuvantului intransigent: intransigenttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRANSIGENT: INTRANSIGÉNT, -Ă adjectiv care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< limba franceza intransigeant, italiana intransigente) Forme diferite ale cuvantului intransigent: intransigent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRANSIGENT: INTRANSIGÉNT, -Ă adjectiv Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. [conform limba franceza intransigeant, italiana intransigente]. Forme diferite ale cuvantului intransigent: intransigent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intransigent: intransigént adjectiv masculin, plural intransigénți; forme singular intransigéntă, plural intransigénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru intransigent: *intransigént, -ă adjectiv (despre transigent). Care nu transige: partid politic intransigent. Forme diferite ale cuvantului intransigent: intransigent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intransigent: intransigént adjectiv masculin, plural intransigénți; forme intransigéntă, plural intransigénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intransigent: intransigent a. și m. care nu face nici o concesiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Intransigent: Intransigent ≠ tolerant Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTRANSIGENT' INTRANÉTîntrănódIntransferabilintransformábilIntransigentINTRANSIGÉNȚĂINTRANSITÍV, -Ăintransmisíbilintransplantábil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Intransigent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intransigent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om intransigent; caracter intransigent. Intransigent cu hoții. INTRANSIGÉNT intransigenttă intransigentți, intransigentte și adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acțiuni și în convingeri; inflexibil. |
GRAMATICA cuvântului Intransigent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intransigent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Intransigent poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE intransigent? Vezi cuvântul intransigent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intransigent?[ in-tran-si-gent ] Se pare că cuvântul intransigent are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Intransigent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tub electronic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
