 | as |
|
| Introducere [ in-tro-du-ce-re ] VEZI SINONIME PENTRU introducere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului introducere în mai multe dicționareDefinițiile pentru introducere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru introducere: introducere 1. (în muzica instrumentală) Secțiune cu caracter introductiv și tempo (2) de obicei lent care precede Allegro(2)-ul inițial (uneori și pe cel final*) al unei forme ciclice* [sonată*, cvartet (2), simfonie* etc.]. Pare să derive din grave*-le inițial al suitei* și sonatei preclasice. Dimensiunile i. sunt foarte flexibile: de la câteva măsuri* până la o adevărată mișcare închegată, cu una sau mai multe idei muzicale (ex. Simf. a VII-a de Beethoven). De obicei i. contrastează prin tempo și caracter cu Allegro-ul pe care-l precede. Dincolo de acest contrast însă, se simte cum treptat compozitorii caută să lege structural i. de restul lucrării, de la subtile (și uneori greu perceptibile) schițări ale elementelor tematice până la afirmarea explicită a ideii de bază a unei simfonii ciclice* (Ceaikovski, Franck, Enescu). 2. Parte prin care încep unele oratorii*, ce nu poate fi asimilată unei uverturi (ex. Creațiunea de Haydn). În muzica de operă*, se întâlnesc i. ce urmează imediat după uvertură (Norma de Bellini, Ifigenia în Taurida de Gluck). În genere însă, termenul este folosit liber, putând desemna chiar preludiul (3) lucrării (ex. Faust de Gounod). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTRODUCERE: INTRODÚCERE, introduceri, substantiv feminin Acțiunea de a introduce și rezultatul ei. 1. Băgare, vîrîre. Introducerea unui buletin în urnă. ♦ Includere, inserare, înglobare. Introducerea unui pasaj într-o lucrare. ▭ Introducerea științelor sociale în învățămîntul superior de stat a contribuit în mare măsură la educarea marxist-leninistă a cadrelor de intelectuali și a tinerilor specialiști. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 5. 2. Punere în vigoare, în practică; instituire, consolidare (în viața socială). Introducerea măsurilor de protecție a muncii. ▭ A fi campion al introducerii agrotehnicii la arături, însămînțări și alte lucrări agricole este sarcina de cinste a fiecărui comunist de la sate. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2919. 3. Capitol de la începutul unei cărți, cuprinzînd generalități sau lucruri pe care trebuie să le cunoască cititorul, spre a putea înțelege conținutul lucrării. Introducerea la Gramatica limbii romîne. ♦ Partea de la început, introductivă, a unei scrisori, compoziții etc. 4. Lucrare de bază care cuprinde noțiunile elementare și pregătitoare ale unei discipline științifice. Introducere în filozofie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRODUCERE: INTRODUCERE s. 1. băgare, băgat, vîrîre, vîrît. (introducere cheii în broască.) 2. băgare, băgat, punere, vîrîre, vîrît. (introducere vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, trecere, vîrîre, vîrît. (introducere aței prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, vîrîre, vîrît. (introducere lui prin spărtura zidului.) 5. includere, integrare, încorporare, înglobare. (introducere a ceva în masa unei substanțe.) 6. călăuzire, inițiere. (introducere cuiva într-o profesiune.) 7. instituire, stabilire. (introducere unei noi reglementări.) 8. preambul, preliminarii (la plural). (Fără nici o introducere a atacat problema.) 9. prefață, cuvînt introductiv, cuvînt înainte, (livresc) preambul, (învechit) introducție, precuvîntare, predoslovie, preludiu, procuvîntare, (grecism învechit) proimion. (introducere la un studiu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTRODUCERE: INTRODÚCERE, introduceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei. 1. Băgare, vârâre. ♦ Includere, inserare, înglobare; punere în practică. 2. Capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intențiile acesteia, elementele sau noțiunile fundamentale necesare înțelegerii ei; introducție. ♦ Partea de la început a unei compoziții (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare științifică în care se expun noțiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoștințe. – vezi introduce. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTRODUCERE: INTRODÚCERE, introduceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei. 1. Băgare, vârâre. ♦ Includere, inserare, înglobare; punere în practică. 2. Capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intențiile acesteia, elementele sau noțiunile fundamentale necesare înțelegerii ei; introducție. ♦ Partea de la început a unei compoziții (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare științifică în care se expun noțiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoștințe. – vezi introduce. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRODUCERE: INTRODÚCERE substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) introduce și rezultatul ei. ♦ Parte de început, parte introductivă (a unei opere etc.). ♦ Partea de la început a unei piese muzicale, scrisă într-o mișcare aparte și având un caracter deosebit; denumirea primei părți a suitei. 2. Studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe. [< introduce]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRODUCERE: INTRODÚCERE substantiv feminin 1. acțiunea de a (se) introduce. 2. parte introductivă (a unei opere etc.) • (muzică) secțiune cu caracter introductiv și tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.). • parte de început în unele oratorii. 3. studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe. (< introduce) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRODUCERE: INTRODÚCERE introducerei forme 1) vezi A INTRODUCE. 2) Lucrare care cuprinde noțiunile elementare ale unei discipline științifice. introducere în chimia organică. introducere în psihologie. 3) Prefață explicativă; intrare în materie. 4) Partea de la început a unei compoziții muzicale. /v. a introduce Forme diferite ale cuvantului introducere: introducerei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru introducere: introdúcere substantiv feminin, genitiv dativ articulat introdúcerii; plural introdúceri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Introducere: Introducere ≠ final, încheiere, sfârșit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru introducere: introdúcere substantiv feminin ducere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTRODUCERE' intrấndINTRO-introducătórINTRODÚCEIntroducereINTRODÚCȚIEintroducțiúneINTRODUCTÍVintroductór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL introducere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului introducere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Introducere cheii în broască. Introducere vinului în sticle. Introducere aței prin urechea acului. Introducere lui prin spărtura zidului. Introducere a ceva în masa unei substanțe. Introducere cuiva într-o profesiune. Introducere unei noi reglementări. Fără nici o introducere a atacat problema. Introducere la un studiu. Introducere vinului în sticle. Introducere aței prin urechea acului. Introducere lui prin spărtura zidului. Introducere a unei noi tehnologii în fabricarea. Fără nici o introducere, a atacat problema. INTRODÚCERE introducerei forme 1 vezi A INTRODUCE. Introducere în chimia organică. Introducere în psihologie. |
GRAMATICA cuvântului introducere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului introducere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul introducere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE introducere? Vezi cuvântul introducere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul introducere?[ in-tro-du-ce-re ] Se pare că cuvântul introducere are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL introducere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv a se acoperi de glorie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul introducere are forma: introdúceri
