 | as |
|
| învelitoare [ în-ve-li-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU învelitoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invelitoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru invelitoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVELITOARE: ÎNVELITOÁRE, învelitori, substantiv feminin 1. Obiect sau strat de material care servește la învelit, la acoperit, la înfășurat sau la împachetat. Se răsfățau printre hîrtii aurii și argintate, alcătuite din învelitorile cine știe cîtor sute de bomboane, niște bolovani de piatră. GALAN, B. I 235. Te poți acoperi cu o brazdă de iarbă și ce învelitoare îți mai trebuie? CAMILAR, N. II 302. ♦ Plapumă; cuvertură, velință. Uitîndu-se la învelitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie. CARAGIALE, P. 132. 2. Strat de țiglă, tablă etc. care constituie partea de deasupra a unui acoperiș, pentru a feri construcția respectivă de intemperii; prin extensie acoperiș. vezi înveliș. Treizeci de ani cutreierase Muntele și Balta, își croise nelegiuită cale prin învelitori și prin ferestre și-și rîsese de sumedenie de poteri. GALACTION, O. I 249. (Cu pronunțare regională) Pardoseala era de cleștar, iară învălitoarea... de plumb. ISPIRESCU, L. 294. 3. Hîrtie cu care este învelită o carte; copertă, scoarță. Lîngă ușă, risipite pe-o masă, cărțulii subțiri, cele mai multe cu învelitoare roșie, și un ziar: «Romînia Muncitoare». PAS, Z. I 316. 4. Față de masă. Mama să vă cumpere unt și să vă servească ceaiul în curte, la o masă cu-nvelitoare albă. PAS, Z. I 22. Masa de sufragerie cu învelitoarea de mușama. C. PETRESCU, C. vezi 176. – plural și: învelitoare (despre ZAMFIRESCU, R. 171). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVELITOARE: ÎNVELITOARE s. 1. cergă, cuvertură, pătură, velință, (popular) plocat, țol, (regional) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Moldova și Bucovina) prostire, (Transilvania) verincă. (invelitoare de lînă pentru pat.) 2. acoperitoare, față. (invelitoare de masă, de pernă.) 3. îmbrăcăminte, înveliș. (invelitoare la un caiet.) 4. copertă, scoarță, (învechit și regional) tartaj, (regional) tablă. (invelitoare a unei cărți.) 5. acoperămînt, acoperiș, înveliș, (învechit și popular) coperiș, (învechit și regional) pocriș, (regional) haizaș, (prin Banat) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (invelitoare unei case.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru învelitoare: învelitoáre, învelitori substantiv feminin Ceea ce servește la învelit. • Învelitoare de mormânt = piesă textilă de formă dreptunghiulară folosită ca acoperământ pentru pietrele funerare voievodale aflate în interiorul bisericilor. Sunt confecționate din brocart, cu o inscripție marginală brodată, alteori brodate în întregime, având ca motiv central chipul defunctului. – Din înveli + sufix -toare. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNVELITOARE: ÎNVELITOÁRE (< înveli) substantiv feminin Ceea ce servește la învelit. ♦ Plapumă, cuvertură etc. ♦ Hârtie, copertă etc. ♦ Față de masă. ♦ (tehnic) Stratul de material izolant care acoperă fața exterioară a versantelor unui acoperiș; se execută din tablă, țigle, olane etc. ♦ Îmbrăcămintea impermeabilă a corpului unui balon. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVELITOARE: ÎNVELITOÁRE, învelitori, substantiv feminin Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (popular) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (popular) Față de masă. [plural și: învelitoare] – Înveli + sufix -toare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVELITOARE: ÎNVELITOÁRE, învelitori, substantiv feminin Ceea ce servește la învelit; înveliș. ♦ (popular) Plapumă, cuvertură. ♦ Copertă; hârtie, material plastic etc. cu care se acoperă o carte. ♦ Țiglă, tablă etc. cu care se acoperă o clădire. ♦ (popular) Față de masă. [plural și: învelitoare] – Înveli + sufix -toare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVELITOARE: ÎNVELITOÁRE invelitoareóri forme 1) Obiect care învelește ceva sau care servește la învelit. Caietul fără invelitoare se murdărește. 2) Partea de sus a unei construcții care o acoperă; acoperiș. [G.-D. învelitorii] /a înveli + sufix invelitoaretoare Forme diferite ale cuvantului invelitoare: invelitoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru învelitoare: învelitoare forme 1. acoperișul casei; 2. velință, lăicer, scoarță; 3. capac: nu-i venea urda la învelitoare popular Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învelitoare: învelitoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învelitórii; plural învelitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învelitoare: învelitoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învelitórii; plural învelitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru învelitoare: învelitoare, învelitori substantiv feminin (glum.) iubită, amantă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVELITOARE' învelicíÎNVELÍREÎNVELÍȘÎNVELÍTÎNVELITOÁREînvelitúrăînvéngÎNVENINÁÎNVENINÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învelitoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învelitoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii învelitoare de lînă pentru pat. învelitoare de masă, de pernă. învelitoare la un caiet. învelitoare a unei cărți. învelitoare unei case. ÎNVELITOÁRE învelitoareóri forme 1 Obiect care învelește ceva sau care servește la învelit. Caietul fără învelitoare se murdărește. învelitorii] /a înveli + sufix învelitoaretoare. învelitoare de masă, de pernă. |
GRAMATICA cuvântului învelitoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învelitoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învelitoare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învelitoare? Vezi cuvântul învelitoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învelitoare?[ în-ve-li-toa-re ] Se pare că cuvântul învelitoare are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL învelitoare Inţelegi mai uşor cuvântul învelitoare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Învelitoare de mormânt = piesă textilă de formă dreptunghiulară folosită ca acoperământ pentru pietrele funerare voievodale aflate în interiorul bisericilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învelitoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și călca pe inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul învelitoare are forma: învelitóri
