 | as |
|
| învinuire [ în-vi-nu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU învinuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invinuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru invinuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNVINUIRE: ÎNVINUÍRE (< învinui) substantiv feminin (Dr.) Activitate procesuală având drept scop să stabilească faptul că o persoană a săvârșit o infracțiune, să o trimită în judecată penală și să susțină vinovăția ei în fața organului de jurisdicție. • Punerea sub î. = act prin care organul de urmărire penală dispune tragerea la răspundere penală a unei persoane, îi face cunoscută învinuirea și ia act de obiecțiile ei. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVINUIRE: ÎNVINUIRE s. 1. acuzare, acuzație, învinovățire, (livresc) acuză, incriminare, (popular) pîră, (învechit) pîrîtură, pricină, prihană. (invinuire neîntemeiată a cuiva.) 2. imputare, imputație, reproș, vină, (livresc) reprehensiune, (prin Moldova) bănat, (învechit) pricină, prihană. (Nu merită nici o invinuire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVINUIRE: ÎNVINUÍRE, învinuiri, substantiv feminin Acțiunea de a învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație. Învinuire calomnioasă. ▭ Se apără îndurerat... de învinuirea că nu s-a arătat destul de simțitor. C. PETRESCU, A. R. 34. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVINUIRE: ÎNVINUÍRE, învinuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație, inculpare. ♦ Vină; culpă. – vezi învinui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVINUIRE: ÎNVINUÍRE, învinuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație, inculpare. ♦ Vină; culpă. – vezi învinui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învinuire: învinuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învinuírii; plural învinuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învinuire: învinuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învinuírii; plural învinuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Învinuire: Învinuire ≠ dezvinovățire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVINUIRE' ÎNVINOVĂȚÍÎNVINOVĂȚÍREÎNVÍNSÎNVINUÍÎNVINUÍREÎNVINUÍTînvioláINVIOLÁBILINVIOLABILITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Învinuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învinuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Învinuire neîntemeiată a cuiva. Nu merită nici o Învinuire. |
GRAMATICA cuvântului Învinuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învinuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Învinuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învinuire? Vezi cuvântul învinuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învinuire?[ în-vi-nu-i-re ] Se pare că cuvântul învinuire are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Învinuire Inţelegi mai uşor cuvântul învinuire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= act prin care organul de urmărire penală dispune tragerea la răspundere penală a unei persoane, îi face cunoscută învinuirea și ia act de obiecțiile ei |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Învinuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: învățământ umanistic sau secție umanistică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul învinuire are forma: învinuíri
