 | as |
|
| înviora [ în-vi-o-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înviora PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inviora în mai multe dicționareDefinițiile pentru inviora din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înviora (forma la infinitiv) A înviora conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORÁ, înviorez, verb I. tranzitiv A face să fie, să devină vioi; a trezi, a scoate din amorțeală, a da iarăși viață, a dezmorți; prin extensie a însufleți, a înveseli, a îmbărbăta. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. Un copil, doi, te mai înviorează, ai pentru ce trăi. DELAVRANCEA, la TDRG. Cum te-nviorează, cum te-nalță și te umple de încredere simpla atingere c-un suflet mare! VLAHUȚĂ, O. A. 488. • absolut Strașnică toamnă! Înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. vezi 396. • reflexiv După ce mîncară... se înviorară cu o cupă de vin. SADOVEANU, O. VII 77. • intranzitiv (Rar) Cînd văzu pe fiul său... i se păru a înviora olecuță. ISPIRESCU, L. 126. ♦ reflexiv figurat A se anima. Se înviorează curtea de oameni și de mișcare și de zgomot. REBREANU, R. II 49. – Pronunțat: -vi-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înviora: înviorá (învioréz, înviorát), verb – A face mai vioi, a dezmorți, a însufleți. De la viu, prin intermediul unui plural ipotetic *viuri, ca în paralelismul fumuri › înfumura, gînduri › îngîndura. Pentru prezența acestui plural ipotetic, conform cărturar, înfășura, înhăinura. În general se admite ca etimon un latina *invῑvŭlāre (Pușcariu, Conv., literar, XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617; Pușcariu 903; DAR), ipoteză ce nu pare convingătoare. Pușcariu, Dacor., IV, 704 și DAR sugerează de asemenea un latina *invibrāre, tot inacceptabil. – derivat înviorător, adjectiv (care înviorează, răcoritor). conform vioară, învioșa. Forme diferite ale cuvantului inviora: învioréz invioraîn Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORA verb 1. a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (regional) a (se) învioșa, (figurat) a (se) remonta. (S-a mai inviora după răul avut.) 2. a (se) anima, a (se) însufleți. (Atmosfera s-a mai inviora.) 3. a (se) împrospăta. (Florile s-au inviora.) 4. a ațîța, a înteți, (rar) a scotoci, (popular) a zădărî. (A inviora focul.) 5. a activa, a dinamiza, a intensifica, a stimula. (A inviora o activitate, un proces.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORÁ, înviorez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; prin extensie a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [ pronunție: -vi-o-] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORÁ, înviorez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; prin extensie a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [ pronunție: -vi-o-] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înviora: înviorá verb (silabe -vi-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu învioréz, persoana a treia singular: el / ea și plural învioreáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învioréze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înviora: înviorá (a inviora) (-vi-o-) verb, indicativ prezent 3 învioreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVIORA' ÎNVINUÍTînvioláINVIOLÁBILINVIOLABILITÁTEÎNVIORÁÎNVIORÁREÎNVIORÁTÎNVIORĂTÓRÎNVIOȘÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înviora Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înviora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a mai înviora după răul avut. Atmosfera s-a mai înviora. Florile s-au înviora. A înviora focul. A înviora o activitate, un proces. S-a mai înviora după criză. Florile din vază s-au înviora. înviorá a înviora -vi-o- verb, indicativ prezent 3 învioreáză. |
GRAMATICA cuvântului înviora? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înviora. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înviora poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înviora? Vezi cuvântul înviora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înviora?[ în-vi-o-ra ] Se pare că cuvântul înviora are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înviora |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ghes, ghesuri, substantiv neutru în expresie a da cuiva ghes?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înviora se conjugă: ei ele învioreáză
