eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție invrajbire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
învrăjbire [ în-vrăj-bi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU învrăjbire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului invrajbire în mai multe dicționare

Definițiile pentru invrajbire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBIRE:
ÎNVRĂJBIRE s.

1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, litigiu, neînțelegere, verb reflexiv:ajbă, zîzanie, (învechit si popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (invrajbire dintre două persoane.)

2. animozitate, discordie, dușmănie, ostilitate, pornire, ură, verb reflexiv:ajbă, verb reflexiv:ăjmășie, zîzanie, (livresc) inimiciție, (învechit și popular) price, (popular și fam.) dihonie, (popular) pică, (învechit și regional) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Moldova) poxie, (învechit) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, verb reflexiv:ăjbie, (latinism învechit) rancoare. (Ce e invrajbire asta neîmblînzită între voi?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNVRĂJBIRE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBIRE:
ÎNVRĂJBÍRE, învrăjbiri, substantiv feminin Acțiunea de a se învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, verb reflexiv:ajbă. Dădu ca pildă de învrăjbire pe feciorul Glanetașului. REBREANU,

I. 77. Învrăjbirea din ziua aceea dură multă verb reflexiv:eme. DUNĂREANU, CH. 73. Și-a vîrît coada între dînșii diavolul învrăjbirii. ISPIRESCU, U.

2.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNVRĂJBIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBIRE:
ÎNVRĂJBÍRE, învrăjbiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, verb reflexiv:ajbă.

– vezi învrăjbi.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNVRĂJBIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBIRE:
ÎNVRĂJBÍRE, învrăjbiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, verb reflexiv:ajbă.

– vezi învrăjbi.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

învrăjbire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învrăjbire:
învrăjbíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învrăjbírii; plural învrăjbíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

învrăjbire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învrăjbire:
învrăjbíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învrăjbírii; plural învrăjbíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INVRAJBIRE'
InvoluțieINVOLUȚIÚNEInvolutivÎNVRĂJBÍÎNVRĂJBÍREÎNVRĂJBÍTÎNVRĂJBITÓRînvrăjbitúrăÎNVRĂJMĂȘÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNVRĂJBIRE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învrăjbire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ÎnvrĂjbire dintre două persoane.
Ce e ÎnvrĂjbire asta neîmblînzită între voi?.

GRAMATICA cuvântului ÎNVRĂJBIRE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învrăjbire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNVRĂJBIRE poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ÎNVRĂJBIRE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul învrăjbire are forma: învrăjbíri
VEZI PLURALUL pentru ÎNVRĂJBIRE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE învrăjbire?
Vezi cuvântul învrăjbire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învrăjbire?
[ în-vrăj-bi-re ]
Se pare că cuvântul învrăjbire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNVRĂJBIRE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în cunoștință de cauză?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
comerț clandestin; bursa muncii
capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor
cunoscând bine ceva
sistem de cristalizare a cărui formă fundamentală este o prismă dreaptă cu bazele romburi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app