 | as |
|
| Iscoditor [ is-co-di-tor ] VEZI SINONIME PENTRU iscoditor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului iscoditor în mai multe dicționareDefinițiile pentru iscoditor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISCODITÓR: ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adjectiv Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; dornic de a ști. Ochii furierului și ai lui Isidor Abramovici s-au întîlnit iarăși, iscoditori și înfrigurați. SAHIA, N. 72. Ochii negri, ce-i sclipeau în cap umezi, șireți și iscoditori. VLAHUȚĂ, O. A. 111. La tot pasul, colinda noastră iscoditoare se oprește, cu o plăcută și cuvioasă mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236. ♦ (Adverbial) Cu bănuială, bănuitor. Zise privindu-l iscoditor pe fiul său: O plecat But din sat. DUMITRIU, N. 173. ♦ Care se pricepe să descoasă pe cineva, să scoată, să afle totul de la cineva. Babele – cîtu-s ele de-a dracului, de prefăcute și iscoditoare – tot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142. Forme diferite ale cuvantului iscoditor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISCODITOR: ISCODITOR adjectiv, adverb 1. adjectiv atent, cercetător, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi iscoditor.) 2. adjectiv ager, clarvăzător, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livresc) penetrant, sagace, (figurat) ascuțit. (O minte iscoditor.) 3. adjectiv creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscusit, născocitor, (învechit) scornaci. (Spirit iscoditor.) 4. adjectiv, adverb bănuitor, pieziș. (Privire iscoditor; privește iscoditor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISCODITÓR: ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adjectiv 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului iscoditor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISCODITÓR: ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adjectiv 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului iscoditor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISCODITÓR: ISCODITÓR2 iscoditoroáre (iscoditoróri, iscoditoroáre) 1) Care iscodește; ispititor. 2) (despre privire) Care cercetează în mod insistent. / a iscodi + sufix iscoditoritor Forme diferite ale cuvantului iscoditor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru iscoditor: iscoditor a. și m. 1. care caută să afle, născocitor; 2. figurat urzitor: iscoditori de desbinări OD. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISCODITÓR: ISCODITÓR1 adverb 1) Cu bănuială; bănuitor. 2) Cu atenție deosebită. /a iscodi + sufix iscoditortor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru iscoditor: iscoditór, -oáre adjectiv Care iscodește, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv. Forme diferite ale cuvantului iscoditor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iscoditor: iscoditór adjectiv masculin, plural iscoditóri; forme singular și plural iscoditoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iscoditor: iscoditór adjectiv masculin, plural iscoditóri; forme singular și plural iscoditoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISCODITOR' ISCODÉNIEiscodéscISCODÍISCODÍREISCODITÓRISCODITÚRĂiscódnicISCOOSiscrășésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL iscoditor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului iscoditor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un ochi iscoditor. O minte iscoditor. Spirit iscoditor. Privire iscoditor; privește iscoditor. Privire iscoditoroare; privește iscoditor. ISCODITÓR2 iscoditoroáre iscoditoróri, iscoditoroáre 1 Care iscodește; ispititor. / a iscodi + sufix iscoditoritor. /a iscodi + sufix iscoditortor. |
GRAMATICA cuvântului iscoditor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului iscoditor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul iscoditor poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE iscoditor? Vezi cuvântul iscoditor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul iscoditor?[ is-co-di-tor ] Se pare că cuvântul iscoditor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL iscoditor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în joc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
