eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție islic


EXPRESII DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Işlic [ iş-lic ]
VEZI SINONIME PENTRU işlic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului islic în mai multe dicționare

Definițiile pentru islic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IȘLIC:
IȘLÍC, ișlice, substantiv neutru (Învechit) Un fel de căciulă de postav sau de blană, purtată de domni și de boieri, uneori și de femei (mai tîrziu și de negustori sau de lăutari), avînd forme și mărimi variabile, corespunzătoare rangului. vezi calpac, cauc1, gugiuman. P-atunci forma ișlicului nu era numai o fantazie, cum este astăzi cu pălăriile... fiecare trebuia să poarte ișlicul după teapa lui. GHICA, S. 500. Postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriu... încins cu un șal de Țarigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănuită cu blană de rîs. FILIMON, C. 45. În mijloc la București, În cele crîșme domnești Cînd pe ușă se băga, El ișlicul dezbrăca Și pe masă îl trîntea. BIBICESCU, P. P. 333.
       • Expresia: (Învechit) A călca (a pocni sau a picni) pe cineva pe colțul (sau la coada) ișlicului = a atinge, a supăra pe cineva (cu vorba), a jigni. Mă picnește, vorba de pe verb reflexiv:emuri, la coada ișlicului. CARAGIALE, substantiv neutru 144. Nevastă! Nu mă călca pe colțul ișlicului. PANN, P. vezi III 127.

– Variantă: șlic (ALECSANDRI, T. 1333, NEGRUZZI, S. I 69, RUSSO, S. 18) substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

ișlic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ișlic:
ișlic (șlic) n. od.

1. căciulă domnească de sobol, purtată de Vodă și de Doamna: ișlicul Doamnei de samur era împodobit cu un surguciu alb NEGR.;

2. căciulă boierească, pătrată și îmblănită, a cării formă și lungime variau după gradul boieriei: fiecare trebuia să poarte ișlicul după teapa lui GHICA;

3. căciulă analogă purtată de boierinași și în cele din urmă de lăutari: Barbu Lăutarul poartă în cap o jumătate de șlic cu fund verde AL.; a călca pe colții ișlicului, a supăra, a pune piedici; a pocni la coada ișlicului, a lovi pe cineva unde-l doare: mă pocnește, vorba de pe verb reflexiv:emuri, la coada ișlicului CAR. [limba rusă ȘLIKŬ (și BAȘLIKŬ) = în turcă BAȘLYK, căciulă: forma moldovenească șlic vine din rusește: cea muntenească ișlic direct din varianta paralelă turcească IŠLIK].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ișlic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ișlic:
ișlíc n., plural e, și (Moldova) șlic n., plural e și urĭ (despre în turcă bašlyk, Rușiĭ au făcut šlyk, de unde și poloneză szlyk, slyk, ĭar de la Rușĭ cuvîntu a trecut înapoĭ la Turcĭ sub forma ĭčlik, scufie care se poartă pe supt fes. vezi bașlic). Vechĭ. La Turcĭ, căcĭulă tătărească, ĭar la Românĭ, căcĭulă domnească de sobol, apoĭ căcĭulă boĭerească, după a căreĭ formă și înălțime se cunoștea gradu boĭeriiĭ (unele marĭ cît niște căldărĭ). Căcĭulă de sobol pe care o purta doamna și cocoanele (în ultimu timp maĭ purtaŭ ișlic boĭerinașiĭ și lăutariĭ). vezi cucă

2.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ișlic
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ișlic:
ișlíc (ișlíce), substantiv neutru

– Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea secolul XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor.

– Variante șlic. limba turcă ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), conform poloneză szlyk, limba rusă šlik.

– derivat ișlicar, substantiv masculin (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, substantiv feminin (prăvălie de căciuli).
Forme diferite ale cuvantului islic: ișlíce

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

IȘLIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IȘLIC:
IȘLÍC, ișlice, substantiv neutru (învechit) Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc.
       • Expresia: A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Variante: (învechit) șlic substantiv neutru]

– conform limba turcă bașlık.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IȘLIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IȘLIC:
IȘLÍC, ișlice, substantiv neutru Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc.
       • Expresia: A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Variante: (învechit) șlic substantiv neutru]

– conform limba turcă bașlık.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ișlic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ișlic:
ișlíc (învechit) substantiv neutru, plural ișlíce
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ișlic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ișlic:
ișlíc substantiv neutru, plural ișlíce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ISLIC'
islandézăISLAYAislázisledéscișlícișlicárișlicăríeișlicélișlóg

GRAMATICA cuvântului ișlic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ișlic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ișlic poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ișlic sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul ișlic are forma: ișlíce
VEZI PLURALUL pentru ișlic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE işlic?
Vezi cuvântul işlic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul işlic?
[ iş-lic ]
Se pare că cuvântul işlic are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ișlic
Inţelegi mai uşor cuvântul ișlic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Învechit A călca a pocni sau a picni pe cineva pe colțul sau la coada ișlicului = a atinge, a supăra pe cineva cu vorba, a jigni
Limba rusă ȘLIKŬ și BAȘLIKŬ = în turcă BAȘLYK, căciulă: forma moldovenească șlic vine din rusește: cea muntenească ișlic direct din varianta paralelă turcească IŠLIK
A călca pe cineva pe colțul ișlicului sau a pocni pe cineva la coada ișlicului = a jigni pe cineva
A călca pe cineva pe colțul ișlicului sau a pocni pe cineva la coada ișlicului = a jigni pe cineva

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Expresia: a nu zice sau spune nici da, nici ba?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme
invocație patetică
a nu se pronunța într-o problemă; a se abține
în fiecare noapte; mereu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app