 | as |
|
| Ispravnic [ is-prav-nic ] VEZI SINONIME PENTRU ispravnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ispravnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru ispravnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ispravnic: isprávnic m. (vechea slavă ispravĭnikŭ, despre ispraviti, a conduce). Vechĭ. Administrator. Mandatar, reprezentant. Tutor, epitrop. Moștenitor, legatar. Maĭ pe urmă, administrator de județ, prefect (ispravniciĭ eraŭ puși supt marele vistier și aŭ fost introdușĭ în Țara Românească de Neculaĭ Mavrocordatu, primu domn Fanariot, în locu căpitanilor și judeților din ainte, numițĭ în Moldova pîrcălabĭ și șoltujĭ. Așezămîntu ispravnicilor trecu apoĭ în Moldova. Șăin. I, 182). vezi boĭer, zapciŭ, pomojnic, clucer. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISPRAVNIC: ISPRÁVNIC, ispravnici, substantiv masculin (Învechit) Șef al administrației și poliției dintr-un județ. În cetățuie se afla optsprezece plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. NEGRUZZI, S. I 169. Domnul ispravnic citește poruncile: escorta mea mă dă pe mînile d-sale și primește o adeverință ca și cînd aș fi fost un colet de mărfuri. RUSSO, O. 145. Și se duce, Și se plimbă prin ostrețe, Ca ispravnicii-n județe. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ Administrator, intendent. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ISPRAVNIC: ISPRÁVNIC (< limba bulgară, limba rusă) substantiv masculin 1. (În secolul 15-18, în Țara Românească) Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească. 2. (În secolul 18-19, în Moldova și Țara Românească). Dregător însărcinat cu conducerea unui județ sau a unui ținut. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISPRAVNIC: ISPRÁVNIC, ispravnici, substantiv masculin Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din limba bulgară izpravnik, limba rusă ispravnik. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISPRAVNIC: ISPRÁVNIC, ispravnici, substantiv masculin Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din limba bulgară izpravnik, limba rusă ispravnik. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPRAVNIC: ISPRÁVNIC ispravnicci m. învechit 1) Dregător care avea în răspunderea sa îndeplinirea poruncilor domnești. 2) Conducător al unui județ sau ținut. [silabe is-prav-] /<bulg. izpravnik Forme diferite ale cuvantului ispravnic: ispravnicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ispravnic: ispravnic substantiv verbal ADMINISTRATOR. EPITROP. INTENDENT. ÎMPUTERNICIT. LOGOFĂT. MANDATAR. PREFECT. REPREZENTANT. TUTORE. VĂTAF. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ispravnic: ispravnic m. od. (azi iron. și popular) prefect, numit și cârmuitor. [slava ISPRAVĬNIKŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ISPRAVNIC: ISPRÁVNIC substantiv (istorie) (învechit) staroste. (ispravnic domnesc.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru ispravnic: isprávnic2, adjectiv masculin (regional) de ispravă, harnic. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPRAVNIC: ISPRAVNIC substantiv (învechit) staroste. (ispravnic domnesc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ispravnic: isprávnic substantiv masculin, plural isprávnici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ispravnic: isprávnic substantiv masculin, plural isprávnici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISPRAVNIC' IsprăvitisprăvitórisprăvitúrăispravlénieISPRÁVNICisprăvnicátisprăvniceásăISPRĂVNICÉLisprăvnicésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ispravnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ispravnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ISPRÁVNIC ispravnicci m. Ispravnic domnesc. Ispravnic domnesc. |
GRAMATICA cuvântului ispravnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ispravnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ispravnic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ispravnic? Vezi cuvântul ispravnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ispravnic?[ is-prav-nic ] Se pare că cuvântul ispravnic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ispravnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: But1 substantiv neutru regional; în locuțiune prepoziție în butul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ispravnic are forma: isprávnici
