 | as |
|
| Istorie [ is-to-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU istorie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului istorie în mai multe dicționareDefinițiile pentru istorie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISTÓRIE: ISTÓRIE, istorii, substantiv feminin 1. Proces de dezvoltare a oricărui fenomen în natură și în societate. 2. Știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate ca un proces unitar, contradictoriu, desfășurat pe baza unor legi obiective. Istoria R.P.R. se ocupă cu dezvoltarea societății omenești pe teritoriul patriei noastre, Republica Populară Romînă, începînd din verb reflexiv:emurile cele mai îndepărtate, pînă azi. istorie R.P.R. 1. Întrebați dar istoria și veți ști ce sîntem, de unde venim și unde mergem. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii, această dezvoltare a simtimentului și a minții omenești. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Scriere care conține fapte ca cele descrise mai sus; prin extensie obiectul de învățămînt respectiv. Cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. Se cercetase istoria, geografia. NEGRUZZI, S. I 4. Istoria trebuie să fie, și a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor, și fiecărui om îndeosebi; pentru că fiecare stare, fiecare profesie află în ea reguli de purtare, sfat la îndoirile sale, învățătură la neștiința sa, îndemn la slavă și la faptă bună. KOGĂLNICEANU, S. A. 49. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care are ca obiect studiul dezvoltării, schimbărilor succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria literaturii. ▭ Un loc important în istoriografia romînă îl ocupă publicarea de documente și editarea cercetărilor în legătură cu istoria relațiilor economice, politice și culturale ruso-romîne. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 372, 5/3. 4. Povestire, poveste, narațiune. Vorbind și gîndindu-mă, parcă mă cobor pe niște cărări uitate în suflet, și parcă ici-colo se face lumină, și dintr-o dată ceva uitat se deslușește, – și aceasta se numește o istorie veche. SADOVEANU, O. vezi 92. Aș pune rămășag că istoria vieții d-tale a să ne facă să adormim. NEGRUZZI, S. I 245. 5. (Familiar) Întîmplare, pățanie; poznă, încurcătură. vezi comedie2. Pe drum, la întoarcere, i-a povestit ea toată istoria, toate stăruințele și învîrtiturile unchiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. își spuse istoria și ce păți. ISPIRESCU, L. 8. Să nu-l iei drept cine știe Și să faci verb reflexiv:eo istorie. TEODORESCU, P. P. 597. – Accentuat și: (popular, 5) istoríe. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru istorie: istórie, istorii substantiv feminin 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor din natură și din societate. 2. Știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate ca un proces unitar, desfășurat pe baza unor legi obiective. ♦ Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință; prin extensie obiectul de învățământ respectiv. ♦ Istoria Susanei = carte anaghinoscomena (necanonică) a Vechiului Testament, care formează cap. 13 (64 de versete) ca adaos la cartea canonică a lui Daniel. Cartea are un caracter instructiv și moral, punând în lumină credința neclintită a omului în Dumnezeu. ♦ Istoria omorârii balaururlui și a sfărâmării lui Bel = carte anaghinoscomena (necanonică) a Vechiului Testament care, în traducerea grecească a Septuagintei, formează cap. 14 al cărții canonice a lui Daniel. Este alcătuită dintr-un singur cap. (50 de versete), în care se arată, printre altele, cum Daniel a omorât un balaur considerat sacru în Babilon, fapt pentru care a fost aruncat într-o groapă cu lei flămânzi, de unde a ieșit nevătămat după șapte zile. ♦ Istoria bisericii universale = știință care expune dezvoltarea Bisericii de la întemeierea ei și până astăzi pe tot globul pământesc și în toate direcțiile vieții sale. ♦ Istoria Bisericii Ortodoxe Române = disciplină teologică și istorică în același timp, care cercetează critic viața creștină la români și dezvoltarea termen bisericesc române în decursul veacurilor în toate locurile patriei noastre, precum și raporturile ei cu celelalte confesiuni creștine. – Din latina historia. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru istorie: istórie (istórii), substantiv feminin – 1. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. – 2. Poveste, relatare. – 3. Conflict, încurcătură, necaz. – 4. Organ genital. – Mr. isturie. latina historia sau greacă ἰρτορία (secolul XVII). Accentul istorie, învechit, se aude actualmente numai pentru sensurile 3 și 4. – derivat istorioară, substantiv feminin (anecdotă, povestire distractivă, banc); istornic, adjectiv (istoric), secolul XVIII, învechit; istoric, adjectiv, din limba franceza historique; istoricesc, adjectiv (istoric), secolul XVII, învechit; istoric, substantiv masculin (specialist în istorie), din latina historicus, secolul XVII; istorisi (variantă rară istori), verb (a povesti, a relata), din greacă ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, substantiv masculin (cronicar, istoric), din greacă ἰρτοριόγραφος (secolul XVIII); istoriografie, substantiv feminin (știință auxiliară istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și operelor istorice); preistorie, substantiv feminin, din limba franceza préhistoire; preistoric, adjectiv Forme diferite ale cuvantului istorie: istórii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTÓRIE: ISTÓRIE istoriei forme 1) Proces de dezvoltare a fenomenelor din natură și din societate. 2) Perioadă a evoluției umane, posterioară preistoriei și protoistoriei cunoscută din documente scrise. 3) Știință care se ocupă cu studiul evoluției societății omenești și a legităților ei de dezvoltare. istoriea antică. istoriea contemporană. • A intra în istorie a rămâne în memorie. 4) Știință care studiază succesiunea evoluției faptelor într-un anumit domeniu. istoriea limbii. istoriea teatrului. 5) Relatare succesivă a unor evenimente, fapte; povestire; narațiune. 6) fam. Întâmplare neprevăzută și impresionantă care intervine în viața cuiva; peripeție. [G.-D. istoriei; silabe -ri-e] /<lat., greacă historia Forme diferite ale cuvantului istorie: istoriei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru istorie: *istórie forme (latina história, despre vgr. ῾istoria din *vidtoria, rudă cu latina vidére, a vedea și germana wissen, a ști). Narațiunea evenimentelor (întîmplărilor, faptelor) demne de ținut minte din vĭața popoarelor: Erodot e părintele istoriiĭ; istoria se împarte în veche, medie, noŭă și contemporană. Narațiunea întîmplărilor din vĭața unuĭ om: istoria luĭ Ștefan cel Mare. Narațiune de aventurĭ: copiilor le plac istoriile. vezi poveste). Carte care cuprinde asemenea narațiunĭ: istoria luĭ Titu Liviŭ. Istoria naturală (a animalelor orĭ plantelor), descrierea lor, științele naturale. – Fam. și istoríe (după limba neogreacă), povestire, întîmplare: să-țĭ spun toată istoria! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISTÓRIE: ISTÓRIE, istorii, substantiv feminin 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază trecutul umanității și al societăților omenești cu scopul de a le reconstitui. ♦ (concretizat) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ♦ (concretizat) Lucrare care tratează probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (familial) Întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din latina historia, italiana istoria. conform limba franceza histoire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISTÓRIE: ISTÓRIE, istorii, substantiv feminin 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. ♦ (concretizat) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ♦ (concretizat) Lucrare care tratează probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (familial) întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din latina historia, italiana istoria. conform limba franceza histoire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTÓRIE: ISTÓRIE substantiv feminin 1. Procesul obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și în societate. 2. Știința care studiază dezvoltarea complexă a societății omenești, a unui popor, urmărind-o cronologic ca un proces unitar, desfășurat pe baza unor legi obiective; (prin extensie) știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critică a unor fapte istorice. 3. Povestire, narațiune. [Gen. -iei. / < latina, greacă historia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTÓRIE: ISTÓRIE substantiv feminin 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. • expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (familial) întâmplare, pățanie; poznă. (< latina, greacă historia, italiana istoria, după limba franceza histoire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru istorie: istorie forme 1. povestire mincinoasă: astea sunt istorii; 2. plural fam. ceremonii superflue, dificulțăți: a face prea multe istorii. [greacă mod. ISTORÌA (în limba modernă cu sensul peiorativ)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru istorie: istórie substantiv feminin (silabe -ri-e), articulat istória (silabe -ri-a), genitiv dativ articulat istóriei; plural istórii, articulat istóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru istorie: istórie (-ri-e) substantiv feminin, articulat istória (-ri-a), genitiv dativ articulat istóriei; plural istórii, articulat istóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTORIE: ISTORIE substantiv istorisire, narațiune, poveste, povestire, (învechit) spunere. (A ascultat o lungă istorie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru istorie: istorie substantiv verbal ÎNCURCĂTURĂ. ÎNTÎMPLARE. PĂȚANIE. PERIPEȚIE. POZNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ISTÓRIE: ISTÓRIE substantiv verbal narațiune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISTORIE' ISTORICÍSTISTORICITÁTEistoricizáISTORICO-POPULARISTÓRIEISTORIÉREistorioárăISTORIOGRÁFistoriográfic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ISTÓRIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului istorie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ISTÓRIE istÓriei forme 1 Proces de dezvoltare a fenomenelor din natură și din societate. IstÓriea antică. IstÓriea contemporană. • A intra în istÓrie a rămâne în memorie. IstÓriea limbii. IstÓriea teatrului. A ascultat o lungă istÓrie. |
GRAMATICA cuvântului ISTÓRIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului istorie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ISTÓRIE poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE istorie? Vezi cuvântul istorie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul istorie?[ is-to-ri-e ] Se pare că cuvântul istorie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ISTÓRIE Inţelegi mai uşor cuvântul istorie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Istoria Susanei = carte anaghinoscomena necanonică a Vechiului Testament, care formează cap ♦ Istoria omorârii balaururlui și a sfărâmării lui Bel = carte anaghinoscomena necanonică a Vechiului Testament care, în traducerea grecească a Septuagintei, formează cap ♦ Istoria bisericii universale = știință care expune dezvoltarea Bisericii de la întemeierea ei și până astăzi pe tot globul pământesc și în toate direcțiile vieții sale ♦ Istoria Bisericii Ortodoxe Române = disciplină teologică și istorică în același timp, care cercetează critic viața creștină la români și dezvoltarea termen bisericesc române în decursul veacurilor în toate locurile patriei noastre, precum și raporturile ei cu celelalte confesiuni creștine |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ISTÓRIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în special?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul istorie are forma: istórii
