 | as |
|
| Istorism [ is-to-rism ] VEZI SINONIME PENTRU istorism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului istorism în mai multe dicționareDefinițiile pentru istorism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISTORISM: ISTORÍSM substantiv neutru Unul din principiile de bază ale metodei dialectice de cercetare, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției și dezvoltării lor în strînsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. Părăsind istorismul, lingvistica burgheză s-a contopit cu filozofia burgheză a limbii. MACREA, forme 12. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTORISM: ISTORÍSM substantiv neutru Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. [< limba rusă istorizm, conform limba franceza historisme, germana Historismus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTORISM: ISTORÍSM substantiv neutru principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. (< limba franceza historisme, limba rusă istorizm) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTORISM: ISTORÍSM n. Principiu metodologic, conform căruia obiectele și fenomenele din realitate trebuie privite în dezvoltare istorică, în legătură cu condițiile concrete care le-au generat și cu celelalte fenomene existente în momentul istoric dativ /<fr. historisme, germana Historismus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISTORISM: ISTORÍSM substantiv neutru (filozofie) 1. Istoricism. 2. Principiu potrivit căruia evenimentele și fenomenele trebuie studiate în procesul apariției și dezvoltării lor istorice. – Din limba franceza historisme, limba rusă istorizm. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISTORISM: ISTORÍSM substantiv neutru (filozofie) Principiu potrivit căruia evenimentele și fenomenele trebuie studiate în procesul apariției și dezvoltării lor istorice. – Din limba franceza historisme, limba rusă istorizm. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru istorism: istorísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru istorism: istorísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISTORISM' istoriografíeistoriséscISTORISÍISTORISÍREistorísmistorístistorizántÍSTORLALTEISTÓV |
GRAMATICA cuvântului istorism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului istorism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul istorism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE istorism? Vezi cuvântul istorism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul istorism?[ is-to-rism ] Se pare că cuvântul istorism are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alicuantă, alicuante, adjectiv feminin matematică; în sintagma parte alicuantă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
