eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție izbi


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Izbi [ iz-bi ]
VEZI SINONIME PENTRU izbi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului izbi în mai multe dicționare

Definițiile pentru izbi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a izbi
Verbul: a izbi (forma la infinitiv)
A izbi conjugat la timpul prezent:
  • eu izbesc
  • tu izbești
  • el ea izbește
  • noi izbim
  • voi izbiți
  • ei ele izbesc
VEZI VERBUL a izbi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZBI:
IZBÍ, izbesc, verb IV.

1. tranzitiv A lovi cu putere. Cum pătrunserăm în Dunăre prin gura canalului, ne izbi vîntul rece. DUNĂREANU, CH. 94. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind și cît pe ce să izbească pe stăpînu-său. CREANGĂ, P. 185. Ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadență-l izbesc. ALEXANDRESCU, M.

13. (figurat) Lumina soarelui... îmi izbi ochii. DELAVRANCEA, la TDRG. Razele lunei... izbeau fața sa palidă. EMINESCU, N. 47.
       • intranzitiv De o viață de om izbesc cu sapa... izbesc... degeaba!... Unde-i mămăliga? Unde-i pînea? CAMILAR, TEM. 16. Clopotnița trosnește, în stîlpi izbește toaca. EMINESCU, O. I 69. Începu a izbi cu clonțul în ea. ȘEZ. III 187. (figurat) Cuvîntul izbi bine. SANDU-ALDEA, despre N. 238.
       • reflexiv Afară vîntul vîjăia mereu; stropi mari și grei se izbeau de fereastră. DAN, U. 25. În zadar viforul, vijelia și uraganele se izbiseră oarbe în clădirea zburlită de crengi uriașe a întăriturilor mele, căci nu izbutiră decît să se sfîșie și să urle de durere și de ciudă. HOGAȘ, M. N. 177. Buzduganul... se izbi de o poartă. EMINESCU, N.

6. (figurat) Să-i spui că m-ai lăsat rănit Pe umedele paie... Că de dureri eu mă izbesc Și urlu ziua-ntreagă. COȘBUC, P. I 79. Cerbul cînd mi-i zărea Să izbea și să plîngea. RETEGANUL, P. 1 49.
♦ A trînti. Bău paharul dintr-o dată, îl ridică și îl izbi de podele. SADOVEANU, O. I 456. Și-n pămînt că mi-l izbea. ALECSANDRI, P. P. 100.

2. tranzitiv A arunca cu putere, a azvîrli. Un vînt... izbește pe bietul băiat departe-n pădure. SBIERA, P. 35. Căci ei sînt arcașii verb reflexiv:ednici a lui Ștefan domn cel mare Ce-și gătește-acum săgeata, s-o izbească-n depărtare. ALECSANDRI, P. A. 45.
♦ reflexiv A (se) arunca cu putere, a sări. Murgul sălbatic și răzleț... Încruntă ochiul, bate copita de pămînt, Zburlește coama, saltă, în lături se izbește. ALECSANDRI, P. A. 166.

3. intranzitiv A ataca. Din raia, din cetatea Turnului, se repezeau turcii pîlcuri, călări, după jaf. Izbeau cu osebire duminica dimineața. STANCU, D.

10. Acel căpitan... umblă și izbește cu iuțeala trăsnetului. BĂLCESCU, O. II 286.
♦ (Rar) A da o lovitură, a face o spargere. Stați feciori și vă gîndiți, La vin nu vă lăcomiți. Desară unde-o să izbiți? SEVASTOS, C. 299.

4. tranzitiv figurat A impresiona puternic; a bate la ochi. Pe bulevardul Colței îl izbește pe Moș Gheorghe mai întii lărgimea lui, apoi alinierea caselor. spaniolă POPESCU, M. G. 57. Acest neașteptat răspuns îl izbi pe Radu. VLAHUȚĂ, N. 44. Frumosul poate să existe acolo unde el nu izbește, chiar de îndată, vederile? ODOBESCU, S. III 58.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IZBI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZBI:
IZBI verb

1. a da, a lovi, a trage, (popular) a păli. (A izbi cu toporul în lemn.)

2. a lovi, (învechit și regional) a răzbi, (regional) a toca. (Îl izbi în cap.)

3. a lovi, a plesni, a pocni. (Acum te izbi!)

4. a lovi, a trînti. (izbi cu pumnul în masă.)

5. a repezi, a trînti. (A izbi ușa de perete.)

6. a bate, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilvania) a șupi. (izbi în ușă cu piciorul.)

7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se izbi de toți pereții; ploaia izbi în acoperiș.)

8. a se ciocni, a se lovi, a se tampona, (rar) a se întreciocni. (S-au izbi două tramvaie.)

9. a se lovi, (învechit și regional) a se clăti. (Apa se izbi de stînci.)

10. a (se) ghionti, a (se) îmboldi, a (se) îmbrîncî, a (se) împinge, a (se) înghionti, (popular) a (se) buși, (reg). a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Moldova) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Banat) a (se) popîndi. (Nu vă mai izbi atîta!)

11. a (se) trînti, (popular și fam.) a (se) bufni, a (se) buși. (L-a izbi cu pumnul.)

12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (popular) a păli, a picni, (regional) a tîlni, (Transilvania) a tălăli. (Glonțul izbi iepurele.)

13. (termen militar) a ataca, a lovi, (învechit) a tăia. (izbi flancurile armatei inamice.)

14. a arunca, a azvîrii, a lovi, a zvîrli. (Calul nărăvaș izbi cu copitele.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

IZBI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZBI:
IZBÍ, izbesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violență; a (se) trânti.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) arunca cu putere; a (se) azvârli.

2. tranzitiv (Despre lumină) A cădea cu putere, a lovi drept în față, în ochi.

3. tranzitiv A ataca.

4. tranzitiv figurat A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi.

– Din limba slavă (veche) izbiti.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IZBI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZBI:
IZBÍ, izbesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violență; a (se) trânti.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) arunca cu putere; a (se) azvârli.

2. tranzitiv (Despre lumină) A cădea cu putere, a lovi drept în față, în ochi.

3. tranzitiv A ataca.

4. tranzitiv figurat A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi.

– Din limba slavă (veche) izbiti.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

izbi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izbi:
izbí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural izbeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

izbi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izbi:
izbí (a izbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbeá; conjunctiv prezent 3 să izbeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

IZBI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IZBI:
IZBÍ verb vezi contraria, frapa, surprinde, șoca, vexa.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

izbi
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru izbi:
izbi verb vezi CONTRARIA. FRAPA. SURPRINDE. ȘOCA. VEXA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IZBI'
IZBĂVÍTIZBĂVITÓRizbélișteIZBEȘTIIZBÍIZBICENIizbî́ndăIZBÎNDÍizbîndíre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL izbi
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului izbi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A izbi cu toporul în lemn.
Îl izbi în cap.
Acum te izbi! 4.
Izbi cu pumnul în masă.
A izbi ușa de perete.
Izbi în ușă cu piciorul.
Se izbi de toți pereții; ploaia izbi în acoperiș.
S-au izbi două tramvaie.
Apa se izbi de stînci.
Nu vă mai izbi atîta! 11.
L-a izbi cu pumnul.
Glonțul izbi iepurele.
Izbi flancurile armatei inamice.
Calul nărăvaș izbi cu copitele.
A izbi cu toporul în lemn.
A izbi ușa de perete.
Izbi în ușă cu piciorul.
Se izbi de toți pereții; ploaia izbi în acoperiș.
Apa se izbi de stânci.
L-a izbi cu pumnul.
Glonțul izbi iepurele.
Izbí a izbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbeá; conjunctiv prezent 3 să izbeáscă.

GRAMATICA cuvântului izbi?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului izbi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul izbi poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE izbi?
    Vezi cuvântul izbi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izbi?
    [ iz-bi ]
    Se pare că cuvântul izbi are două silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL izbi

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Poziție-cheie?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    dispozitiv prin intermediul căruia se realizează o legătură electrică conducătoare directă cu pământul
    rotulă
    poziție strategică, economică etc
    metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app