 | as |
|
| Jubileu [ ju-bi-leu ] VEZI SINONIME PENTRU jubileu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului jubileu în mai multe dicționareDefinițiile pentru jubileu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru JUBILEU: JUBILÉU substantiv neutru 1. Sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul în care, o dată la douăzeci și cinci de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. Sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de cincizeci de ani o funcție; aniversare a cincizeci de ani, (prin extensie) a unui număr rotund de ani de la un eveniment, de la înființarea unei instituții etc. 4. Cântec al populației de culoare din S.U.A. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [pronume -leu, plural -ee (pronume -le-e), -euri. / < limba franceza jubilé, conform latina iubilaeus, ebraică yobel]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru JUBILEU: JUBILÉU substantiv neutru 1. sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare 50 de ani de la un eveniment. 2. anul în care, o dată la 25 de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de 50 de ani o funcție; aniversare a 50 de ani; (prin extensie) a unui număr rotund de ani de la un eveniment. 4. cântec al populației de culoare din SUA prin referiri la un viitor fericit, liber. (< limba franceza jubilé, latina iubilaeus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUBILEU: JUBILÉU, jubilee, substantiv neutru Sărbătorire a împlinirii unui număr mare de ani de la producerea unui eveniment important, de la înființarea unei instituții, de la nașterea sau intrarea în funcție a unei persoane de seamă etc. Așteptam seara cea mare în care urma să aibă loc festivitatea oficială, jubileul celor 50 de ani scurși de la înființarea Teatrului de Artă. STANCU, U.R.S.S. 78. – plural și: jubileuri. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru jubileu: jubileu n. 1. sărbătoare în vechime la Evrei, odată la 50 de ani, când se iertau datoriile și se da libertate sclavilor; 2. la Catolici, al 25-lea an când Papa dă credincioșilor indulgență plenară; 3. festivitate cu ocaziunea împlinirii a 50 ani de căsătorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUBILEU: JUBILÉU jubileue n. 1) învechit Sărbătoare celebrată de vechii evrei la fiecare cincizeci de ani. 2) Aniversare a unui număr rotund de ani de la producerea unui eveniment important în viața unei persoane, colectivități, instituții. /<fr. jubilé, latina jubilaeus Forme diferite ale cuvantului jubileu: jubileue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUBILEU: JUBILÉU, jubilee, substantiv neutru Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din limba franceza jubilé, latina jubilaeus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUBILEU: JUBILÉU, jubilee, substantiv neutru Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din limba franceza jubilé, latina jubilaeus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jubileu: jubiléu substantiv neutru, articulat jubiléul; plural jubilée Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jubileu: jubiléu substantiv neutru, articulat jubiléul; plural jubilée Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUBILEU' JUBILÁREJUBILÁȚIEJUBILATÍVjubilatóriuJUBILÉUJUBILIÁRjubilusjúbrăJUCÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL jubileu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului jubileu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii JUBILÉU jubileue n. |
GRAMATICA cuvântului jubileu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jubileu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul jubileu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE jubileu? Vezi cuvântul jubileu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jubileu?[ ju-bi-leu ] Se pare că cuvântul jubileu are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fii bun!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul jubileu are forma: jubilée
