 | as |
|
| Judeţ [ ju-deţ ] VEZI SINONIME PENTRU judeţ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului judet în mai multe dicționareDefinițiile pentru judet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDÉȚ (latina judicium) substantiv neutru 1. Circumscripție administrativ-teritorială și colectivitate umană alcătuită din orașe, comune rurale – în temeiul condițiilor istorice, geografice, social-politice, etnice, ale legăturilor culturale și tradiționale ale populației – cu o denumire, o reședință și organe locale care asigură administrația județeană. Existența judet este contemporană cu alcătuirea statelor române. Numele de judet era propriu Țării Românești. În Moldova s-a utilizat termenul de ținut. În Ardeal se folosea denumirea de comitat și district, iar în zonele secuiești și săsești aceea de scaun. În Țara Românească majoritatea judet s-au constituit în jurul apelor care le străbăteau, luându-și numele acestora (ex.: Olt, Argeș, Ialomița ș.a.). În Moldova și Transilvania majoritatea judet s-au format în jurul unor cetăți sau orașe de la care și-au luat denumirea (ex.: Neamț, Suceava, Bihor). Alături de nume, stema constituie un semn caracteristic și simbolic al judet În perioada 8 sept. 1950-17 febr. 1968 judet au fost desființate și înlocuite cu regiuni. La reînființarea j., 23 de județe istorice au fost omise, în mod abuziv, din Legea nr. 2/1968 (Baia, Câmpulung, Ciuc, Covurlui, Dorohoi, Făgăraș, Fălciu, Muscel, Odorhei, Putna, Rădăuți, Râmnicu Sărat, Roman, Romanați, Severin, Someș, Târnava Mare, Târnava Mică, Tecuci, Trei Scaune, Turda, Tutova, Vlașca). În 1999, în România existau 41 de județe și, separat, municipiul București, cu rang de județ. 2. (În Țara Românească până în secolul 18) Denumire dată cârmuitorului unui oraș. În Moldova i se spunea șoltuz. 3. (învechit și popular) Judecată. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDÉȚ, județe, substantiv neutru 1. Fiecare din diviziunile administrative teritoriale mai vechi ale țării, puse sub conducerea unui prefect sau (mai de mult) a unui ispravnic, numit de autoritatea centrală. Au găsit cu cale să cheme la adunare și cițiva țărani fruntași, cîte unul din fiecare județ. CREANGĂ, A. 161. Și se plimbă prin ostrețe Ca ispravnicii-n județe. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ (Învechit) Cnezat. Un cnezat sau județ era condus de un cneaz, jude sau jupan. istorie R.P.R. 64. 2. (Învechit și arhaizant) Judecată (II), proces. S-a făcut îndată județ pentru viclenii vinovați. SADOVEANU, despre P. 69. Lui Petru-vodă i s-a făcut județ, cum scrie la carte. SADOVEANU, forme J. 493. ♦ (În religia creștină) Judecata de apoi. Luă cartea lui Zoroastru... și începu a ceti județul pămîntului. EMINESCU, N. 65. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru județ: judéț (judéțe), substantiv neutru – 1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărțire administrativă, ținut. – 4. (S. m.) Judecător, magistrat. – 5. (S. m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeț, megl. județ. latina iūdĭcium (Pușcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), conform italiana giudizio, spaniolă juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe județ, prin jude, plural judeci, pare improbabilă; conform și S. Pop, Dacor., VIII, 62. – derivat județean, adjectiv (provincial). conform derivat neol. judiciar, adjectiv, din limba franceza judiciaire; judicios, adjectiv, din limba franceza judicieux. Forme diferite ale cuvantului judet: judéțe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, substantiv masculin, (I 3, 4, II) județe, substantiv neutru I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. substantiv neutru Judecată (3). 4. substantiv neutru (învechit; în religia creștină) Judecata de apoi. II. substantiv neutru 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – latina judicium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDÉȚ, (I 1, 2) județi, substantiv masculin, (I 3, 4, II) județe, substantiv neutru I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. substantiv neutru Judecată (3). 4. substantiv neutru (învechit; în religia creștină) Judecata de Apoi. II. substantiv neutru 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – latina judicium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru județ: județ substantiv verbal ACȚIUNE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DECIZIE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. HOTĂRÎRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. JUDECĂTOR. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. PRIMAR. PROCES. SENTINȚĂ. VERDICT. verb reflexiv:AJBĂ. ZÎZANIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDÉȚ s. 1. (istorie) șoltuz, (prin Moldova) voit. (judet al unui oraș.) 2. (învechit) sud, (învechit, în Bucovina) bețârc, (învechit, în Transilvania) comitat, (învechit, în Moldova) ținut, (învechit, în Transilvania) varmeghie. (judetul Bihor.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDEȚ s. 1. (istorie) șoltuz, (prin Moldova) voit. (judet al unui oraș.) 2. (învechit) sud, (învechit, în Bucovina) bețîrc, (învechit, în Transilvania) comitat, (învechit, în Moldova) ținut, (învechit, în Transilvania) varmeghie. (judet Bihor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDÉȚ judete n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componență mai multe orașe și comune. /<lat. judicium Forme diferite ale cuvantului judet: judete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru JUDEȚ: JUDEȚ substantiv 1. Județ, N. (Drag 308); -u, Dan (AO XIX 121); -u, D-tru (AO IV 181); -ul, 1556 (Paș); 2. Giudețul (17 A III 236). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru județ: judéț2 (unitate administrativă, judecată) substantiv neutru, plural judéțe; abreviere (unitate administrativă) jud. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru județ: județ, județi substantiv masculin (argoul lumii interlope) hoț din aceeași bandă sau din aceeași tagmă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru județ: judéț (unitate administrativ-teritorială, judecată) substantiv neutru, plural judéțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru județ: judéț1 (primar, judecător) (învechit) substantiv masculin, plural judéți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru județ: judéț (primar, judecător) substantiv masculin, plural judéți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUDET' JUDECEÁSĂJUDECÍJUDECÍEJUDECÍREJUDÉȚJUDEȚEÁNjudețeásăJUDICIÁRjudiciaríst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL județ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului județ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Județ al unui oraș. Județul Bihor. Județ al unui oraș. Județ Bihor. JUDÉȚ județe n. |
GRAMATICA cuvântului județ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului județ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul județ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE judeţ? Vezi cuvântul judeţ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul judeţ?[ ju-deţ ] Se pare că cuvântul judeţ are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL județ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv a se scula din morți?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul județ are forma: judeci
