eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție legatura


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Legătură [ le-gă-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU legătură PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului legatura în mai multe dicționare

Definițiile pentru legatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
LEGĂTURĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGĂTURĂ:
LEGĂTÚRĂ, legături, substantiv feminin

I.

1. Piesă (uneori flexibilă) care unește sau leagă două sau mai multe obiecte.
♦ (Sport) Dispozitiv format din curele sau fire metalice cu care se atașează schiurile la picioare.

2. Lucruri, obiecte legate împreună spre a se păstra și transporta mai ușor. vezi sarcină, boccea. Pe înserate vin din tîrg, cu legături în spinare, ordonanțele. CAMIL PETRESCU, U. N. 288. Strîngîndu-și sub braț legătura albă, copilul se răsucea pe speteaza scaunului [căruței] să mai privească încă o dată în urmă satul. C. PETRESCU, S. 140. Trase afară o legătură ce părea a fi cu făină și o puse pe vatră. HOGAȘ, M. N. 81.
♦ Mic mănunchi de zarzavaturi. O legătură de ridichi.

3. (Mai ales la plural ) Funie, lanț etc. cu care se leagă un om. Moșul, măre De-l vedea... De la brîn ( = brîu) cuțit scotea, Legăturile-i tăia. TEODORESCU, P. P. 569. Legături i-au pus de in. ALECSANDRI, P. P. 238.

4. Basma, testemel.

5. (Învechit și arhaizant) Cravată. Se înfățișă cu legătura de la gît strîmbă, plin de fîn și de fulgi. CAMIL PETRESCU, O. II 109. La gît cu legătură albastră. MACEDONSKI, O. IV 33.
♦ Fîșie de pînză care servește la pansarea sau bandajarea rănilor sau a părților bolnave; fașă, bandaj. Baba Anița pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. SADOVEANU, O. I 51.

6. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte. Operele lui Pușkin, tipărite... pe hîrtie de cea mai bună calitate, ca literă nouă, clară și elegantă, cu legătură în pînză sau în piele. STANCU, U.R.S.S. 127. Cărți lîngă cărți... în fel de fel de legături și scoarțe... dorm toate la un locuțiune ANGHEL, PR. 19.

7. (industria textilă) Modul de împletire al firelor de urzeală cu firele de bătătură.

8. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică, radiofonică etc.). Nu se găsește un colț din Uniunea Sovietică care să nu aibă legătură cu Moscova prin linii aeriene. STANCU, U.R.S.S. 219. S-a întrerupt legătura telefonică și nu se mai poate comunica de loc cu comuna. REBREANU, R. II 224. Auzi că se așteaptă sosirea autorităților și că legătura cu uscatul e oprită. BART, S. M. 101.

II. figurat

1. Relație între fenomene, persoane, colectivități etc. Ștefan intră în legături politice, pe care le întărește și prin legături de familie, cu Ivan al III-lea. istorie R.P.R. 135. Aducîndu-mi aminte de unele întîmplări ce ca prin vis mi se arată, caut să mi le deslușesc și să pun legătură între ele. VLAHUȚĂ, O. A. II 259.

2. Relație de dragoste sau de prietenie. Cred că se duce mai sus, la Breaza sau la Comarnic, are o legătură pe-acolo. DEMETRIUS, C. 19. Negustorii... aveau legături de prietenie și de afaceri. GALACTION, O. I 277. Legături strînse erau încă din școala primară între cei doi prieteni. CARAGIALE, O. III 264. Unchiul meu a aflat legătura noastră. NEGRUZZI, S. I 19.
♦ (La plural ) Relații și cunoștințe printre oamenii de seamă.

3. Contact între diferite persoane, unități etc. Îi sosiră ordine și plotonierului major Danțiș să se pună în legătură cu proprietarul. SADOVEANU, M. C. 198. Patrulele de legătură aduc și ele veștile. CAMIL PETRESCU, U. N. 310.
       • Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, două grupuri de comandă etc. Agentul de legătură îmi aduce un ordin scris pe un petec de hîrtie. CAMIL PETRESCU, U. N. 355. (Om de legătură) = persoană care ține în contact permanent două instituții, întreprinderi, două (grupuri de) persoane etc.; (în timpul muncii ilegale a partidului) persoană prin care membrii de partid țineau contactul cu organele superioare. Cum să facem? Știi că eu am lucrat la tehnica partidului. O să-mi fie mai greu să găsesc legătura... Mircea se gîndea la vechea lui legătură, la Radu. vezi limba română martie 1954, 174.

4. (Învechit) Acord, înțelegere, învoială, convenție, pact. Legătura era ca să se ascunză pînă de trei ori. ISPIRESCU, L. 46.

5. Concordanță, armonie în combinarea părților unei expuneri, a unei prezentări, a unei argumentări. Vorbe fără legătură.

6. (Numai în expresie) În legătură cu = referitor la, care se referă la, în ceea ce privește. E o chestie în legătură cu fabrica. DEMETRIUS, C. 26.

III.

1. (tehnică) Mod de a lega două corpuri, prin care se îngrădește mobilitatea lor unul față de celălalt și care permite transmiterea unor forțe sau a unor mișcări de la unul la celălalt.
♦ Dispozitivul cu care se realizează legarea. Trosnesc legăturile de fier ale plugurilor. MIHALE, O. 433.

2. (Determinat uneori prin «electrică») Împreunare, cuplare a mai multor conductoare electrice sau a mai multor acumulatoare, pile, generatoare electrice etc.

3. Unirea diferitelor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu sau alt sistem material cu proprietăți caracteristice.
       • Forță de legătură = forță care unește între ele particulele constitutive ale unui sistem material. Energie de legătură = energia liberată la formarea unui sistem material.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

LEGĂTURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGĂTURĂ:
LEGĂTÚRĂ, legături, substantiv feminin

I.

1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune.
♦ specializare Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură.
♦ Cuplare a mai multor conductoare electrice, a mai multor acumulatoare, pile etc.
♦ Unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etc.
       • Forță de legătură = forță care unește între ele particulele constitutive ale unui sistem material. Energie de legătură = energie eliberată la formarea unui sistem material.

2. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.).

3. Piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva.

4. Basma.
♦ (învechit) Cravată.
♦ Fașă, bandaj.

5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte.

6. Obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi.

II. figurat

1. Relație între fenomene, persoane, colectivități etc.

2. Relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie.
♦ (Mai ales la plural ) Relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți.

3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc.
       • Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc. Om de legătură = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc.

4. (învechit) Acord, înțelegere, convenție.

5. Concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări.

6. (În locuțiune prepoziție) În legătură cu... = referitor la...

– latina ligatura.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

LEGĂTURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGĂTURĂ:
LEGĂTÚRĂ, legături, substantiv feminin

I.

1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune.
♦ specializare Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură.
♦ Conectare a mai multor elemente de circuit electric.
♦ Unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etc.
♦ Forță de legătură = forță care leagă între ei atomii unei molecule. Energie de legătură = energie eliberată la formarea unui sistem material.

2. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.).

3. Piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva.

4. Basma.
♦ (învechit) Cravată. ** Fașă, bandaj.

5. Coperțile și cotorul în care se fixează filele unei cărți, ale unui caiet etc.

6. Grup de obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi.

II. figurat

1. Relație între fenomene, persoane, colectivități etc.

2. Relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie.
♦ (Mai ales la plural ) Relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți.

3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc.
♦ Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc. Om de legătură = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc.

4. (învechit) Acord, înțelegere, convenție.

5. Concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări.

6. (în locuțiune prepoziție) În legătură cu... = referitor la...

– latina ligatura.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LEGĂTURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGĂTURĂ:
LEGĂTURĂ s.

1. legătoare, (învechit) legămînt. (O legatura cam șubredă.)

2. (rar) snop, (regional) smoc. (O legatura de chei.)

3. (popular) boccea. (Și-a luat legatura și a plecat.)

4. basma, tulpan, (popular) testemel, (învechit și regional) peștiman, (prin Muntenia) barabun, (Oit., Moldova și Transilvania) cîrpă, (Maramures) șirincă, (învechit, în Transilvania) felegă. (Are o legatura pe cap.)

5. mănunchi. (O legatura de nuiele.)

6. (FILOZ.) legătură universală = interdependență.

7. Înlănțuire, (rar) suită. (O legatura logică răsturnată.)

8. conexiune, corelație, înlănțuire, raport, relație, (livresc) consecuție, (rar) conexitate. (Stabilește o legatura între fenomene.)

9. raport, relație, (livresc) contingență, nex, (învechit) legămînt, referință, (grecism învechit) schesis. (Ce legatura este între...?)

10. contact, raport, relație. (A stabili o legatura cu...)

11. coeziune, solidaritate, unitate. (legatura existentă între noi.)

12. (chimie) legătură heteropolară = electrovalență, legătură ionică; legătură ionică = electrovalență, legătură heteropolară.

13. comunicație. (S-a restabilit legatura între cele două orașe.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

LEGĂTURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LEGĂTURĂ:
LEGĂTÚRĂ legaturai forme

1) Mod de reunire, de asamblare a două corpuri prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite, de obicei, transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt.

2) Obiecte de același fel legate împreună; mănunchi.

3) Ansamblu de obiecte învelite în ceva; boccea.

4) Fâșie de tifon folosită pentru pansare; bandaj; fașă.

5) Copertele și cotorul în care este legată o carte.

6) Mod de încrucișare a firelor la țesut sau la tricotat.

7) Mijloc de comunicare între diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicație.

8) mai ales la plural Relație între fenomene, obiecte, persoane, comunități. legaturai de prietenie.

9) Concordanță, consecvență între părțile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leagă două sau mai multe piese, mecanisme, instalații. 11) chimie Forță care leagă între ei atomii unei molecule. [G.-D. legăturii] /<lat. ligatura
Forme diferite ale cuvantului legatura: legaturai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

legătură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru legătură:
legătură forme efectul legării:

1. ceea ce servă a lega: legătură de gât;

2. lucru legat, mănunchiu: legătură de nuiele;

3. sarcină cu care cineva pleacă la drum; 4; figurat relațiune: e în strânse legături cu el;

5. obligațiune: văzând că bărbatul legătura își ține PANN;

6. (învechit) decret: legătura de rumânie a lui Mihaiu-Viteazul. [latina LIGATURA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEGĂTURĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LEGĂTURĂ:
LEGĂTÚRĂ substantiv verbal acord, angajament, aranjament, bandaj, coardă, combinație, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, fașă, îndatorire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, magie, obligație, pact, pansament, sarcină, tifon, tranzacție, verb reflexiv:ajă, verb reflexiv:ăjitorie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

legătură
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru legătură:
legătură substantiv verbal ACORD. ANGAJAMENT. ARANJAMENT. BANDAJ. COARDĂ. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. CRAVATĂ. DESCÎNTEC. FARMEC. FAȘĂ. ÎNDATORIRE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. MAGIE. OBLIGAȚIE. PACT. PANSAMENT. SARCINĂ. TIFON. TRANZACȚIE. verb reflexiv:AJĂ. verb reflexiv:ĂJITORIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

legătură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru legătură:
legătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat legătúrii; plural legătúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

legătură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru legătură:
legătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat legătúrii; plural legătúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

legătură
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru legătură:
legătură, legături substantiv feminin (argoul lumii interlope) cătușă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'LEGATURA'
LEGĂTOREÁSĂLEGĂTORÍElegătuílegătuiálăLEGĂTÚRĂLEGĂTURÍCĂLEGAZPILÉGELEGÉNDĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL legătură
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului legătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O legătură cam șubredă.
O legătură de chei.
Și-a luat legătură și a plecat.
Are o legătură pe cap.
O legătură de nuiele.
O legătură logică răsturnată.
Stabilește o legătură între fenomene.
Ce legătură este între.
A stabili o legătură cu.
Legătură existentă între noi.
S-a restabilit legătură între cele două orașe.
O legătură cam șubredă.
O legătură de chei.
Și-a luat legătură și a plecat.
O legătură logică răsturnată.
Ce legătură este între.
S-a restabilit legătură între cele două orașe.
Legătură de tricot.
LEGĂTÚRĂ legăturăi forme 1 Mod de reunire, de asamblare a două corpuri prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite, de obicei, transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt.
Legăturăi de prietenie.

GRAMATICA cuvântului legătură?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului legătură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul legătură poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul legătură sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul legătură are forma: legătúri
    VEZI PLURALUL pentru legătură la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE legătură?
Vezi cuvântul legătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul legătură?
[ le-gă-tu-ră ]
Se pare că cuvântul legătură are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL legătură
Inţelegi mai uşor cuvântul legătură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
De la brîn = brîu cuțit scotea, Legăturile-i tăia
Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, două grupuri de comandă etc
Om de legătură = persoană care ține în contact permanent două instituții, întreprinderi, două grupuri de persoane etc
Numai în expresie În legătură cu = referitor la, care se referă la, în ceea ce privește
Forță de legătură = forță care unește între ele particulele constitutive ale unui sistem material
Energie de legătură = energia liberată la formarea unui sistem material
Forță de legătură = forță care unește între ele particulele constitutive ale unui sistem material
Energie de legătură = energie eliberată la formarea unui sistem material
Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc
Om de legătură = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc
= referitor la
♦ Forță de legătură = forță care leagă între ei atomii unei molecule
Energie de legătură = energie eliberată la formarea unui sistem material
♦ Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc
Om de legătură = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc
= referitor la
legătură universală = interdependență
Chimie legătură heteropolară = electrovalență, legătură ionică; legătură ionică = electrovalență, legătură heteropolară
Chimie legătură covalentă vezi covalență; legătură de hidrogen = punte de hidrogen; legătură electrovalentă vezi electrovalență; legătură heteropolară vezi electrovalență, legătură homeopolară vezi covalență; legătură ionică vezi electrovalență
Fizică legătură conductivă = legătură galvanică; legătură galvanică vezi legătură conductivă

© 2021 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL legătură

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea la chimir?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
minister
mai repede decât allegro; piu mosso
a fi bogat
persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?