 | as |
|
| Legiuire [ le-gi-ui-re ] VEZI SINONIME PENTRU legiuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului legiuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru legiuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LEGIUIRE: LEGIUÍRE, legiuiri, substantiv feminin (Învechit, mai ales la plural ) Lege; totalitatea legilor unei țări, legislație, pravilă. Legiuiri înțelepte și prevăzătoare pe care le... pune în lucrare o sistemă de administrațiune regulată. ODOBESCU, S. III 37. Un sobor de arhierei... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. Legiuirile lui Vasile-vodă din Moldova și a lui Matei Basarab-vodă din Țara Romînească. BĂLCESCU, O. I 139. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LEGIUIRE: LEGIUÍRE, legiuiri, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – vezi legiui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LEGIUIRE: LEGIUÍRE, legiuiri, substantiv feminin (învechit și popular) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – vezi legiui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru legiuire: legiuíre (învechit, popular) (-giu-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat legiuírii; plural legiuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru legiuire: legiuire substantiv verbal LEGALIZARE. LEGE. LEGIFERARE. LEGISLAȚIE. REGLEMENTARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru legiuire: legiuíre substantiv feminin (silabe -giu-), genitiv dativ articulat legiuírii; plural legiuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru legiuire: legiuire forme legislațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'LEGIUIRE' LEGITIMITÁTELEGITIMIZÁLEGITIMIZÁRELEGIUÍLEGIUÍRELEGIUÍTLEGIUITÓRLEGIÚNElégman |
GRAMATICA cuvântului legiuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului legiuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul legiuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE legiuire? Vezi cuvântul legiuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul legiuire?[ le-gi-ui-re ] Se pare că cuvântul legiuire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL legiuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Legături personale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul legiuire are forma: legiuíri
