 | as |
|
| Licitaţie [ li-ci-ta-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU licitaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului licitatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru licitatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LICITAȚIE: LICITÁȚIE, licitații, substantiv feminin (Uneori determinat prin «publică») Vînzare făcută în public după reguli speciale, obiectul care se vinde fiind atribuit persoanei care a oferit prețul cel mai mare; mezat. Intrăm în stăpînirea bălții... Licitația talionului... e aranjată. DAVIDOGLU, O. 16. Dar nu putem face licitație publică! observă Stavrat. REBREANU, R. II 52. • (Adesea în construcție cu verbele «a scoate», «a vinde») Le scot pămînturile la licitație. VORNIC, P. 98. Moșia ta s-a vîndut la licitație; dar unchiul meu a cumpărat-o pentru tine. BOLINTINEANU, O. 406. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LICITAȚIE: LICITÁȚIE, licitații, substantiv feminin Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare sau condițiile cele mai avantajoase, în cazul serviciilor; mezat. [Variante: licitațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza licitation, latina licitatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LICITAȚIE: LICITÁȚIE substantiv feminin modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut. (< limba franceza licitation, latina licitatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LICITAȚIE: LICITÁȚIE, licitații, substantiv feminin Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare; mezat. [Variante: licitațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza licitation, latina licitatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LICITAȚIE: LICITÁȚIE licitatiei forme Vânzare în public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care oferă cel mai înalt preț; mezat. [G.-D. licitației; silabe -ți-e] /<fr. licitation, latina licitatio, licitatieonis[1] Forme diferite ale cuvantului licitatie: licitatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LICITAȚIE: LICITÁȚIE substantiv feminin Vânzare publică a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudecă celui care a oferit prețul cel mai ridicat. [Gen. -iei, variantă licitațiune substantiv feminin / conform limba franceza licitation, latina licitatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru licitație: licitáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat licitáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat licitáției; plural licitáții, articulat licitáțiile (silabe -ți-i-)[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru licitație: licitáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat licitáția (-ți-a), genitiv dativ articulat licitáției; plural licitáții, articulat licitáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LICITAȚIE: LICITAȚIE substantiv (juridic) mezat, (învechit, în Moldova și Transilvania) cochii-vechi. (A scoate ceva la licitatie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru licitație: licitați(un)e forme vânzare publică a unui bun posedat în comun de mai mulți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'LICITATIE' LICITÁLICITÁNTlicitántăLICITÁRELICITÁȚIELICITAȚIÚNElicitatoárelicitatórlicitéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL licitație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului licitație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LICITÁȚIE licitației forme Vânzare în public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care oferă cel mai înalt preț; mezat. Licitation, latina licitatio, licitațieonis[1]. A scoate ceva la licitație. A scoate ceva la licitație. |
GRAMATICA cuvântului licitație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului licitație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul licitație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE licitaţie? Vezi cuvântul licitaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul licitaţie?[ li-ci-ta-ţi-e ] Se pare că cuvântul licitaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL licitație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: închis sau ferecat cu șapte peceți?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul licitație are forma: licitáții
