eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție limita


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Limită [ li-mi-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU limită PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului limita în mai multe dicționare

Definițiile pentru limita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a limita
Verbul: a limita (forma la infinitiv)
A limita conjugat la timpul prezent:
  • eu limitez
  • tu limitezi
  • el ea limitează
  • noi limităm
  • voi limitați
  • ei ele limitează
VEZI VERBUL a limita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIMITĂ:
LIMÍTĂ, limite, substantiv feminin

1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.); capăt.
♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument.
♦ (matematică) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.

2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii.

3. figurat Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile intelectuale, mijloacele etc. cuiva.
       • Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică.

– Din limba franceza limite, latina limes, -itis.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

LIMITĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIMITĂ:
LÍMITĂ, limite, substantiv feminin

1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.).
♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument.
♦ (matematică) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.

2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii.

3. figurat Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva.
       • Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică.

– Din limba franceza limite, latina limes, -itis.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

LIMITĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LIMITĂ:
LÍMITĂ limitae forme

1) Punct ce marchează sfârșitul unei întinderi sau suprafețe.
       • limita teritorială linie de demarcație care desparte diferite țări; hotar; graniță; frontieră.

2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin înălțime sau profunzime extremă.

3) Punct extrem al unei acțiuni; linie de sus a unei evoluții.
       • limita de vârstă vârstă după care o persoană nu mai poate exercita o anumită funcție publică.

3) matematică Valoarea fixă spre care tind valorile unei mărimi variabile.

4) figurat Punct final pe care îl pot atinge posibilitățile, mijloacele sau capacitățile unei persoane. /<fr. limite, latina limes, limitaitis
Forme diferite ale cuvantului limita: limitae
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

LIMITĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIMITĂ:
LIMITĂ s.

1. cap, capăt, colț, extremă, extremitate, margine, (învechit) sconcenie. (La cealaltă limita a țării.)

2. limită teritorială = frontieră, graniță, hotar, (învechit și popular) margine, (învechit) confinii (la plural), cordon, fruntarie, miezuină. (limita a unui stat.)

3. extremitate, margine, (învechit) soroc. (La limita cîmpiei.)

4. linie, margine. (S-a oprit la limita satului.)

5. cuprins, (rar) perimetru, (învechit) ocol. (În limita cetății.)

6. graniță, hotar, margine, (învechit) termen. (Se păstrează între limita rezonabile.)

7. restricție, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o limita.)

8. (fiziologie) prag. (limita de excitabilitate.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

LIMITĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIMITĂ:
LÍMITĂ, limite, substantiv feminin

1. Punct extrem, linie mărginașă, margine.
       • figurat Înțeleg afacerile voastre, dar totul are o limită. C. PETRESCU, C. vezi 132.
       • Limită de vîrstă = vîrstă pînă la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică.
♦ (muzică) Tonul extrem cel mai înalt sau cel mai profund pe care-l poate emite o voce sau un instrument.
♦ (matematică) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.

2. (Mai ales în expresie) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, regiuni etc.; graniță, hotar.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

LIMITA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIMITA:
LIMITA verb

1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a marca, a mărgini, (învechit) a hotărî, a semna.

2. a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf limita șoseaua.)

3. a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (Totul s-a limita la strictul necesar.)

4. a circumscrie, a delimita, a restrînge. (A limita tema lucrării la...)

5. a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se limita doar la...)

6. a mărgini, a restrînge, (figurat) a îngrădi.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

LIMITA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIMITA:
LIMITÁ, limitez, verb

I. tranzitiv A fixa între anumite limite sau granițe, a mărgini, a restrînge, a îngrădi. Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce in ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. vezi 375.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

LIMITĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LIMITĂ:
LÍMITĂ substantiv feminin

1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi.
       • ceea ce mărginește ceva; hotar; margine.
♦ la limita = în caz extrem.
       • cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument.

2. (matematică) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.

3. (figurat) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< limba franceza limite, latina limes, -itis)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

LIMITĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LIMITĂ:
LÍMITĂ substantiv feminin

1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine.
♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument.

2. (matematică) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.

3. (figurat) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< limba franceza , italiana limite, conform latina limes

– margine].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

LIMITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LIMITA:
LIMITÁ verb trecut, reflexiv

1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge.

2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< limba franceza limiter, latina limitare)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

LIMITA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LIMITA:
LIMITÁ verb

1. vezi delimita.

 2. vezi mărgini.

 3. vezi localiza.

 4. vezi restrânge.

 5. vezi restrânge.

 6. vezi reduce.

 7. a mărgini, a restrânge, (figurat) a îngrădi. (A limita drepturile cuiva.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

LIMITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIMITA:
LIMITÁ, limitez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.

– Din limba franceza limiter, latina limitare.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

LIMITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIMITA:
LIMITÁ, limitez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi.

– Din limba franceza limiter, latina limitare.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LIMITA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LIMITA:
LIMITÁ verb

I. trecut, reflexiv A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< limba franceza limiter, italiana , latina limitare].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

limită
Dicționarul de cuvinte recente, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru limită:
límită substantiv feminin în construcții la limită 1994 În caz extrem vezi contraproductiv (traduce limba franceza à la limite)
Definiție sursă: Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a

limită
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru limită:
limită forme

1. linie de separațiune: limitele orașului;

2. figurat margine: libertatea are limitele ei.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

limita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru limita:
limitá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu limitéz, persoana a treia singular: el / ea și plural limiteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

limită
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru limită:
límită substantiv feminin, genitiv dativ articulat límitei; plural límite
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

limita
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru limita:
limitá (a limita) verb, indicativ prezent 3 limiteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

limită
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru limită:
límită substantiv feminin, plural límite
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'LIMITA'
limícoleLIMIÉRliminálLIMINÁRLIMITÁlimitábilLIMITÁNTĂLIMITÁRELIMITÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL limită
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului limită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
LÍMITĂ limităe forme 1 Punct ce marchează sfârșitul unei întinderi sau suprafețe.
       • limită teritorială linie de demarcație care desparte diferite țări; hotar; graniță; frontieră.
       • limită de vârstă vârstă după care o persoană nu mai poate exercita o anumită funcție publică.
Limite, latina limes, limităitis.
La cealaltă limită a țării.
Limită a unui stat.
La limită cîmpiei.
S-a oprit la limită satului.
În limită cetății.
Se păstrează între limită rezonabile.
Generalizează fără nici o limită.
Limită de excitabilitate.
Stîlpii de telegraf limită șoseaua.
Totul s-a limită la strictul necesar.
A limită tema lucrării la.
Importanța lucrării nu se limită doar la.
Se păstrează între limită rezonabile.
Orice lucru are o limită.
A limită drepturile cuiva.
Limitá a limită verb, indicativ prezent 3 limiteáză.

GRAMATICA cuvântului limită?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului limită.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul limită poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul limită sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul limita se conjugă: ei ele limiteáză
  • group icon La plural substantivul limită are forma: límite
VEZI PLURALUL pentru limită la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE limită?
Vezi cuvântul limită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul limită?
[ li-mi-tă ]
Se pare că cuvântul limită are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL limită
Inţelegi mai uşor cuvântul limită dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În sintagma Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc
Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii
Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică
În sintagma Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc
Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii
Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică
Limită teritorială = frontieră, graniță, hotar, învechit și popular margine, învechit confinii la plural, cordon, fruntarie, miezuină
Limită de vîrstă = vîrstă pînă la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică
Mai ales în expresie Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, regiuni etc
♦ la limita = în caz extrem

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL limită

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ în expresie pe la cântători?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
foarte frumos, neînchipuit de frumos
a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice
în zorii zilei
cânt liturgic folosit în biserica romano-catolică
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app