 | as |
|
| Lipsi [ lip-si ] VEZI SINONIME PENTRU lipsi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lipsi în mai multe dicționareDefinițiile pentru lipsi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lipsi (forma la infinitiv) A lipsi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ, lipsesc, verb IV. I. intranzitiv 1. A nu fi, a nu exista, a nu se afla. Văzînd că lipsește vasul, începu a se boci. ISPIRESCU, L. 30. Portretul părintelui său lipsește din părete. EMINESCU, N. 81. Pe cînd ne lipseau și cărți și tipografie. NEGRUZZI, S. I 3. • (În construcții negative, accentuînd existența) A urmat între ei o luptă îndelungată în care nici cuțitele n-au lipsit. SADOVEANU, O. VI 385. Nu lipsea de la masă vin bun și veselie. CARAGIALE, O. III 62. ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Iubite Ghica, îți scriu pe scurt, căci verb reflexiv:emea îmi lipsește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 546. Îi lipsea lucrul cel mai trebuincios, adecă focul. DRĂGHICI, R. 69. 2. (Despre persoane) A nu fi de față, a nu se găsi într-un loc la un anumit moment; a absenta. Maică-sa are să lipsească o verb reflexiv:eme destul de lungă, căci, ca totdeauna, are și alte treburi. SADOVEANU, B. 32. Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare cum n-a lipsit nimeni. REBREANU, R. I 264. Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. ALECSANDRI, T. I 134. ♦ (Întrebuințat mai des la imperativ, uneori determinat prin «din ochii mei», «din fața mea», «dinaintea mea», «de aici») A se da la o parte, a pleca, a dispărea, a fugi. Lipsește din ochii mei și să nu te mai prind pe aici. DUMITRIU, N. 48. Lipsiți din fața mea! a răcnit iar măria-sa Kira. SADOVEANU, despre P. 111. Haiti! lipsește dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa. CREANGĂ, O. A. 151. Lipsiți amîndouă... Să nu vă mai văd. ALECSANDRI, T. I 363. 3. (Uneori construit cu dativul) A mai trebui ceva, a fi incomplet, a fi lipsă. Mai lipsesc cîteva scînduri la gard. ▭ Te dedeseră afară pentru niște bani ce lipseau. ALECSANDRI, T. I 381. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», conjuncție «(ca) să») Lucru ce-i lipse de a veni în desăvîrșită mulțămire, era că nu pute să bage înlăuntrul ogrăzii și dobitoacile. DRĂGHICI, R. 100. • Expresia: Puțin (sau un fir de păr) lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cît pe-aci, aproape să. Ridicase securea să-l lovească; un fir de păr a lipsit că nu i-a despicat tidva. MIRONESCU, S. A. 59. Îl socotiră nebun și puțin a lipsit să-l închidă. NEGRUZZI, S. I 203. Puțin lipsi ca să îi pedepsească. GORJAN, H. I 123. Asta (sau atîta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei surprize neplăcute. A-i lipsi (cuiva) o doagă vezi doagă. 4. (Întrebuințat mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a ezita, a pregeta. Kir Teodor hangiul n-a lipsit să le spuie în amănunt istoria. SADOVEANU, Z. C. 312. Dacă aflu, nu voi lipsi să vă comunic îndată. CARAGIALE, O. VII 161. ♦ (Franțuzism învechit) A omite, a uita, a se sustrage (de la ceva). Am lipsi tuturor credințelor noastre cerînd o asemenea măsură. ODOBESCU, S. III 347. Mai intîi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sănătății matale și a copiilor. ALECSANDRI, T. I 133. II. reflexiv (Mai ales urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A se dispensa de ceva, a se priva, a renunța. Nu-mi mai trebuie să-i mai întîlnesc; mă lipsesc. SADOVEANU, P. S. 30. Mă lipsesc de un așa odor. ISPIRESCU, L. 327. Să vă deprindeți a vă lipsi de lucrul ce ați iubi cît de mult. DRĂGHICI, R. 157. ♦ tranzitiv (Urmat de obicei de determinări introduse prin prepoziție «de») A lua cuiva ceva necesar, a-l face să nu mai aibă ceva, a-l priva de ceva. Nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. vezi 201. Moartea o lipsise și de tatăl său. NEGRUZZI, S. I 20. Nu mă lipsi de soru-ta. GORJAN, H. IV 176. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ, lipsesc, verb IV. 1. intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imperativ) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. • Expresia: Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. intranzitiv (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din limba neogreacă lípso (viitor lui lipó). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ, lipsesc, verb IV. 1. intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imperativ) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. • Expresia: Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. intranzitiv (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din limba neogreacă lípso (viitor lui lipó). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsí (lipsésc, lipsít), verb – 1. A nu fi, a nu se găsi. – 2. A suprima, a scoate. – 3. A absenta. – 4. A separa, a despărți. – 5. (învechit) A se lăsa de. – 6. (reflexiv) A părăsi, a renunța la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire. greacă λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate în parte prin intermediul limba slavă (veche) lipsati (conform Miklosich, Etym. Wb., 170; Berneker 723) care este din secolul XIV (Mazon, Mélanges Vendryès, 266); conform albaneză lipsem, limba bulgară lipsuvam. secolul XVII. derivat lipsă, substantiv feminin (carență; absență; necesitate), postverbal (după Roesler 571, din greacă λεĩψις); e dubletul lui lipsis, substantiv feminin (lipsă, carență), secolul XVIII, învechit, direct din limba neogreacă λεĩψις (Gáldi 207); lipsit, adjectiv (nerod, prost); lipsință, substantiv feminin (învechit, lipsă); nelipsit, adjectiv (care se află pretutindeni). Miklosich, Bulg., 126 crede că limba bulgară lipsuvam provine din limba română, ceea ce nu e sigur. Forme diferite ale cuvantului lipsi: lipsésc lips Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSI verb 1. a absenta. (lipsi de la slujbă.) 2. (livresc) a frustra, a priva, (învechit) a slăbi, (figurat) a văduvi. (A lipsi de un drept, de un bun.) 3. a se dispensa, a renunța. (S-a lipsi de serviciile lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LIPSI: LÍPSI substantiv neutru Dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia acestui dans. [< germana Lipsi, conform Lipsia – denumire latinizantă pentru Leipzig]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lipsésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea lipseá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural lipsească; imperativ persoana a doua singular: tu lipséște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsí (a lipsi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lipsésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea lipseá; conjunctiv prezent 3 să lipseáscă; imperativ persoana a doua singular: tu lipséște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LIPSI: LÍPSI substantiv masculin dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia corespunzătoare. (< germana Lipsi, conform Lipsia /Leipzig/) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ verb vezi codi, dezerta, dispărea, ezita, fugi, pregeta, șovăi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsi verb vezi CODI. DEZERTA. DISPĂREA. EZITA. FUGI. PREGETA. ȘOVĂI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LIPSI' LIPSCĂNÍElipscănoaiceLIPSCHITZlipséscLIPSÍlipsínțăLIPSÍRELIPSÍTliptári |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lipsi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lipsi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lipsi de la slujbă. A lipsi de un drept, de un bun. S-a lipsi de serviciile lui. A lipsi de un drept, de un bun. Lipsí a lipsi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lipsésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea lipseá; conjunctiv prezent 3 să lipseáscă; imperativ persoana a doua singular: tu lipséște. |
GRAMATICA cuvântului lipsi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lipsi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lipsi poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lipsi? Vezi cuvântul lipsi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lipsi?[ lip-si ] Se pare că cuvântul lipsi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL lipsi Inţelegi mai uşor cuvântul lipsi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= cît pe-aci, aproape să = cât pe-aici, aproape să = cât pe-aici, aproape să |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lipsi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a-și pune stomacul la cale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
