 | as |
|
| Locotenenţă [ lo-co-te-nen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU locotenenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului locotenenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru locotenenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCOTENENȚĂ: LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, substantiv feminin (Învechit) Organ administrativ-politic (compus de obicei din mai multe persoane) care ține locul domnitorului (sau al monarhului) și exercită atribuțiile acestuia în timpul absenței, a incapacității lui sau în cazul cînd tronul este vacant. vezi regență, căimăcămie. Popularitatea locotenenței mergea descrescînd. GHICA, A. 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCOTENENȚĂ: LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, substantiv feminin (învechit) Funcția de locțiitor. • (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului; căimăcămie. – Din italiana locotenenza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCOTENENȚĂ: LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, substantiv feminin (învechit) Funcția de locțiitor. • (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din italiana locotenenza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru locotenență: *locotenénță forme, plural e (it. loco- și luogotenenza, limba franceza lieutenance). Funcțiunea saŭ gradu de locotenent. Locotenență domnească, una saŭ maĭ multe persoane care țin locu unuĭ domn (cum a fost la 1866 în România după detronarea luĭ Cuza). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCOTENENȚĂ: LOCOTENÉNȚĂ substantiv feminin (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< italiana luogotenenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCOTENENȚĂ: LOCOTENÉNȚĂ locotenentae forme: locotenenta domnească organ administrativ-politic, care ținea locul domnului, exercitând atribuțiile acestuia. /<it. lougotenenza Forme diferite ale cuvantului locotenenta: locotenentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCOTENENȚĂ: LOCOTENÉNȚĂ substantiv feminin (în trecut) organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia. (< italiana locotenenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru locotenență: locotenență forme 1. funcțiunea locotenentului și gradul său; 2. în special, interimatul după abdicarea lui Cuza (1866): Locotenența domnească. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locotenență: locotenénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat locotenénței; plural locotenénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locotenență: locotenénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat locotenénței; plural locotenénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru locotenență: locotenență substantiv verbal REGENȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOCOTENENTA' LOCOTENÉNTlocotenént-colonéllocotenént-comandórlocotenént-majórLOCOTENÉNȚĂLOCOTÍȚĂLOCOTRACTÓRLÓCRICLocrida |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL locotenență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului locotenență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LOCOTENÉNȚĂ locotenențăe forme: locotenență domnească organ administrativ-politic, care ținea locul domnului, exercitând atribuțiile acestuia. |
GRAMATICA cuvântului locotenență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locotenență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul locotenență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE locotenenţă? Vezi cuvântul locotenenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locotenenţă?[ lo-co-te-nen-ţă ] Se pare că cuvântul locotenenţă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL locotenență Inţelegi mai uşor cuvântul locotenență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului; căimăcămie În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL locotenență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și lua vorba înapoi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul locotenență are forma: locotenénțe
