 | as |
|
| Lucrător [ lu-cră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU lucrător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lucrator în mai multe dicționareDefinițiile pentru lucrator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR1, -OÁRE, lucrători, -oare, adjectiv 1. Care lucrează, care muncește (mult, repede); activ, harnic. Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 423. 2. (Despre zile) Care este destinat lucrului, în care se lucrează. Fusese un noroc că fond izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, despre N. 183. Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. 3. (Învechit, despre plantații) Care poate fi lucrat, cultivat, care dă rod. Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302. Forme diferite ale cuvantului lucrator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR2, -OÁRE, lucrători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care se ocupă cu munca de producție a bunurilor materiale, prin extensie orice om care muncește. vezi muncitor. Lucrătorii științifici ai Academiei R.P.R., folosind din plin cuceririle științei sovietice, s-au preocupat de asemenea de rezolvarea problemelor științifice legate de dezvoltarea industriei bunurilor de larg consum. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/2. Nu mai avea mult să iasă lucrătoare. PAS, Z. I 123. Forme diferite ale cuvantului lucrator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (învechit; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și forme Persoană care muncește producând bunuri materiale; prin generalizare orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului lucrator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru. 3. (învechit; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și forme Persoană care muncește (într-un anumit domeniu); prin generalizare orice om care muncește. – Lucra + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului lucrator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lucrător: lucrătór, -oáre adjectiv Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. substantiv Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile: lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. forme, plural orĭ. Banat Atelier. Forme diferite ale cuvantului lucrator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR1 lucratoroáre (lucratoróri, lucratoroáre) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + sufix lucratortor Forme diferite ale cuvantului lucrator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR2 lucratoroáre (lucratoróri, lucratoroáre) m. și forme Persoană care lucrează într-un anumit domeniu, producând bunuri materiale; muncitor. /a lucra + sufix lucratortor Forme diferite ale cuvantului lucrator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lucrător: lucrător adjectiv verbal ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. verb reflexiv:EDNIC. ZELOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lucrător: lucrătór (lu-cră-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural lucrătóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural lucrătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lucrător: lucrătór adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -cră-), plural lucrătóri; forme singular și plural lucrătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru lucrător: lucrător a. și m. care lucrează: albine lucrătoare, lucrătorii binalei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR adjectiv (învechit) prost. (Zile lucratoroare și zile de sărbătoare.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRĂTOR: LUCRĂTOR adjectiv (învechit) prost. (Zile lucrator și zile de sărbătoare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRĂTOR: LUCRĂTOR substantiv muncitor, (învechit) uvrier. (lucrator într-o uzină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LUCRĂTÓR: LUCRĂTÓR substantiv verbal muncitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Lucrător: Lucrător ≠ nelucrător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'LUCRATOR' LUCRÁTLUCRATÍVlucrativitáteLUCRĂTOÁRELUCRĂTÓRlucrătoríelucrătóriuLUCRĂTÚRĂLUCREȚIA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Lucrător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lucrător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LUCRĂTÓR1 lucrătoroáre lucrătoróri, lucrătoroáre 1 Care lucrează mult; harnic. /a lucra + sufix lucrătortor. LUCRĂTÓR2 lucrătoroáre lucrătoróri, lucrătoroáre m. /a lucra + sufix lucrătortor. Zile lucrătoroare și zile de sărbătoare. Zile lucrător și zile de sărbătoare. Lucrător într-o uzină. |
GRAMATICA cuvântului Lucrător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lucrător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Lucrător poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lucrător? Vezi cuvântul lucrător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lucrător?[ lu-cră-tor ] Se pare că cuvântul lucrător are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Lucrător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Neam prost?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul lucrător are forma: lucrătóri
