 | as |
|
| Măcinare [ mă-ci-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU măcinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului macinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru macinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂCINARE: MĂCINARE s. 1. măcinat, măciniș, (rar) măcinătură. (macinare grîului.) 2. dărăpănare, degradare, părăginire, ruinare, stricare. (macinare unui zid vechi.) 3. roadere, săpare, săpat. (macinare malului de către ape.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂCINARE: MĂCINÁRE, măcinări, substantiv feminin Acțiunea de a măcina. (figurat) O mînie înfricoșată care se vădea... într-o măcinare necontenită a măselelor. SADOVEANU, forme J. 413. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂCINARE: MĂCINÁRE, măcinări, substantiv feminin (Adesea figurat) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – vezi măcina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂCINARE: MĂCINÁRE, măcinări, substantiv feminin (Adesea figurat) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – vezi măcina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru măcinare: măcináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat măcinării; plural măcinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măcinare: măcináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat măcinắrii; plural măcinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MACINARE' măciéșămácinMĂCINÁMĂCINÁRMĂCINÁREMĂCINÁTMĂCINĂTÚRĂmacingomăciníc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL măcinare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului măcinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Măcinare grîului. Măcinare unui zid vechi. Măcinare malului de către ape. Măcinare grâului. Măcinare malului de către ape. |
GRAMATICA cuvântului măcinare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului măcinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul măcinare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE măcinare? Vezi cuvântul măcinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul măcinare?[ mă-ci-na-re ] Se pare că cuvântul măcinare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL măcinare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pălărie florentină și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul măcinare are forma: măcinări
