 | as |
|
| Magnet [ mag-net ] VEZI SINONIME PENTRU magnet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului magnet în mai multe dicționareDefinițiile pentru magnet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru magnet: *magnét m. și n., plural e (latina magnes, magnétis, despre vgr. mágnes și magnétes [subînț. lithos, peatră], din Magnezia, un oraș din Lidia, în Asia Mică, unde se găseaŭ magnețĭ. vezi manganez). Un mineral, care are proprietatea de a atrage feru. figurat Ceĭa ce atrage în mod puternic și misterios: frumuseța e un magnet. – Magnetu natural e un oxid de fer, cel artificial e o bucată de oțel frecată cu alt metalurgie Greciĭ găseaŭ magnețiĭ naturalĭ pe la Magnezia (Lidia, în Asia Mică), ĭar ceĭ artificialĭ par a nu fi fost știuțĭ în Europa în ainte de seculu XII. Magnețiĭ servesc la facerea busolelor și mașinilor electro-magnetice, la recunoașterea feruluĭ în minerale, ĭar în medicină la extragerea așchiilor de fer, la nevralgiĭ ș. a. – Vechĭ magnit (limba neogreacă magnitis). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MAGNET: MAGNÉT (< limba neogreacă, germană) substantiv masculin Corp fero- sau ferimagnetic aflat în stare de magnetizare. Magnet produce în spațiul înconjurător un câmp magnetic, în se exercită forțe (de atragere sau respingere) asupra altor m., asupra conductoarelor parcurse de curenți electrici sau asupra particulelor încărcate electric în mișcare. Magnet prezintă două regiuni, numite poli magnetici (nord și sud), în care valoarea câmpului magnetic este maximă. Magnet pot fi temporari sau permanenți și naturali sau artificiali. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru magnet: magnét (magnéți), substantiv masculin – Metal care atrage alte metale. – Variante (învechit) magnit. Mr. magnit. latina magnes, -etis (secolul XIX), și, mai înainte (secolul XVII) din greacă μαγνήτης. derivat din limba rusă magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – derivat (din limba franceza ) magnetic, adjectiv; magnetism, substantiv neutru; magnetită, substantiv feminin; magnetiza, verb; magnetizor, substantiv masculin; magneto, substantiv neutru Forme diferite ale cuvantului magnet: magnéți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAGNET: MAGNÉT, magneți, substantiv masculin Corp care are proprietatea de a atrage fierul sau alte corpuri feromagnetice. Subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea, ca un magnet. EMINESCU, N. 30. ♦ figurat Un magnet tainic mă trăgea fără voie spre teatru, ALECSANDRI, O. P. 17. Stăpîna acei capele era fanalul care mă Lumina, magnetul ce mă trăgea. NEGRUZZI, S. I 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAGNET: MAGNÉT, magneți, substantiv masculin Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic căruia i s-a transmis calitatea, permanentă sau temporară, de a atrage obiectele de fier. – Din limba neogreacă maghnítis, germana Magnet. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAGNET: MAGNÉT, magneți, substantiv masculin Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic căruia i s-a transmis calitatea, permanentă sau temporară, de a atrage obiectele de fier. – Din limba neogreacă maghnítis, germana Magnet. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MAGNET: MAGNÉT substantiv masculin Corp care are însușirea de a atrage fierul. [plural -eți, (rar, substantiv neutru) -turi. / < germana Magnet, conform latina, greacă magnes < Magnesia – oraș din Asia Mică, unde au fost descoperite în antichitate minereuri magnetice]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru magnet: magnet m. 1. substanță minerală ce are proprietatea de a atrage fierul: magnetul natural e un oxid de fier; cel artificial, o bucată de oțel frecat cu alt metal; 2. figurat ceea ce atrage și farmecă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MAGNET: MAGNÉT magnetți m. Corp metalic, care are proprietatea de a atrage fierul și de a acționa asupra altor corpuri cu proprietăți asemănătoare. /<ngr. maghnitis, germana Magnet Forme diferite ale cuvantului magnet: magnetți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MAGNET: MAGNÉT substantiv masculin corp care are însușirea de a atrage fierul. (< germana Magnet) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru magnet: magnet, magneți substantiv masculin (argoul lumii interlope) mână. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru magnet: magnét substantiv masculin, plural magnéți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru magnet: magnét substantiv masculin, plural magnéți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MAGNET' magnaneríeMAGNANÍMMAGNANIMITÁTEMAGNÁTMAGNÉTMAGNÉTICMAGNETICÉSCMAGNETÍSMMAGNETÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL magnet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului magnet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MAGNÉT magnetți m. |
GRAMATICA cuvântului magnet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului magnet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul magnet poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE magnet? Vezi cuvântul magnet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul magnet?[ mag-net ] Se pare că cuvântul magnet are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Auz muzical?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul magnet are forma: magnéți
