 | as |
|
| Majora [ ma-jo-ra ] VEZI SINONIME PENTRU majora PE ESINONIME.COM definiția cuvântului majora în mai multe dicționareDefinițiile pentru majora din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a majora (forma la infinitiv) A majora conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MAJORA: MAJORA verb a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A majora prețul; prețurile s-au majora.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MAJORA: MAJORÁ, majorez, verb I. tranzitiv A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din limba franceza majorer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MAJORA: MAJORÁ, majorez, verb I. tranzitiv A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din limba franceza majorer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MAJORA: MAJORÁ verb I. trecut A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < limba franceza majorer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MAJORA: MAJORÁ, majorez, verb I. tranzitiv A face mai mare; a mări, a spori, a urca. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru majora: majorá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu majoréz, persoana a treia singular: el / ea și plural majoreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MAJORA: MAJORÁ verb trecut a mări, a spori, a urca. (< limba franceza majorer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru majora: majorá (a majora) verb, indicativ prezent 3 majoreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MAJORA' MAJESTUÓSMăjinaMAJOLÍCĂMAJÓRMAJORÁMAJORÁNMAJORÁNTMAJORÁREMAJORÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL majora Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului majora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A majora prețul; prețurile s-au majora. A majora prețul; prețurile s-au majora. Majorá a majora verb, indicativ prezent 3 majoreáză. |
GRAMATICA cuvântului majora? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului majora. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul majora poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE majora? Vezi cuvântul majora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul majora?[ ma-jo-ra ] Se pare că cuvântul majora are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL majora |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Concurs de împrejurări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul majora se conjugă: ei ele majoreáză
