 | as |
|
| Mană [ ma-nă ] VEZI SINONIME PENTRU mană PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mana tara în mai multe dicționareDefinițiile pentru mana tara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a mâna (forma la infinitiv) A mâna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANĂ: MÁNĂ substantiv feminin 1. (Și în compusul mană-cerească) Lichen comestibil, care crește în mare cantitate prin deșerturile Asiei și ale Africii de nord și care, smuls de furtuni, este ridicat la înălțimi, de unde cade la pămînt ca o grindină; măcinat, dă o făină din care în timp de foamete se face pîine (Lecanora escidenta). 2. Ciupercă parazită care atacă unele plante ca vița de vie, cartoful, tutunul etc. (Plasmopara viticola); boală produsă de această ciupercă. ♦ Secreție a frunzelor unor plante, care apare pe timp călduros cu nopți reci ca un strat lucitor, lipicios. 3. figurat Rod, fruct. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci. CREANGĂ, A. 45. ♦ Belșug, abundență. Norul plin de mană trece și revarsă O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă. ALECSANDRI, P. III 332. Asta-i mană din cer, se zice cînd după secetă vine ploaie. ♦ Mîngîiere, balsam. Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, vezi 78. 4. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă și cu numeroase spiculețe; crește prin mlaștini, lacuri și pe marginea apelor (Glyceria aquatica). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANĂ: MÁNĂ substantiv feminin 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); prin extensie pâine făcută din acest lichen. ♦ figurat Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule, care crește în preajma apelor și prin mlaștini (Glyceria aquatica). 4. Rouă sau ploaie de vară pe verb reflexiv:eme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; prin extensie stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie. – Din limba slavă (veche) mana, limba neogreacă mánna. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANĂ: MÁNĂ substantiv feminin 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); prin extensie pâine făcută din acest lichen. ♦ figurat Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule (Glyceria aquatica). 4. Rouă sau ploaie de vară pe verb reflexiv:eme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; prin extensie stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie. – Din limba slavă (veche) mana, limba neogreacă mánna. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mană: mánă forme, plural e (limba neogreacă și vgr. mánna, despre ebraică man). Un aliment miraculos pe care, după cum zic Jidaniĭ, Dumnezeŭ li-l trimitea lor pe cînd umblaŭ vagabonzĭ pin deșert. figurat Aliment abundant și eftin saŭ alt chilipir: bugetu e mana multora. Producțiune, spor: mana cîmpurilor, a vacilor. Un suc dulce și gros care picură din niște varietățĭ de frasin ( vezi mojdrean). Pîrpoală, o boală a vițeĭ de vie cauzată de cĭuperca parazită plasmópara (saŭ peronóspora) viticola (în franceză mildiou, limba engleză mildew), și care se evită stropind vița cu o soluțiune de sulfat de cupru. O boală cauzată vegetațiuniĭ de o ploaĭe cu soare. Mană de ape, o graminee acŭatică (glycéria aquatica [saŭ spectabilis]). Mana Jidovuluĭ, smeură (Transilvania). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mană: mană forme 1. nutriment miraculos (căzut din cer) al Israeliților în deșerturile Arabiei; 2. suc ce curge din unele vegetale și care formează un purgativ ușor; 3. (termen ciobănesc) lapte smântânos, lapte mult și bun: mana vitelor; poporul crede că babele verb reflexiv:ăjitoare, în zorile zilei de Sf. Gheorghe, iau mana vacilor, atunci laptele e stricat, vânăt și nu prinde smântână: poate au luat strigoaicele mană dela vaci Hristos; 4. figurat spor, belșug: cler îngrășat cu mana averilor mănăstirești AL.; 5. rouă de vară ce strică roadele și în special vița de vie; 6. botanică mana jidovului, rug de munte sau smeur. [latina MANNA; sensul 3 e o aplicațiune indigenă și specială a termenului biblic]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mană: mánă (-ne), substantiv feminin – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. limba neogreacă μάννα (secolul XVII), în parte prin limba bulgară mana (Tiktin; Candrea). – derivat mănos, adjectiv (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, verb (Transilvania, rar, a fertiliza); mănoșie, substantiv feminin (abundență, fertilitate). Forme diferite ale cuvantului mana: mana-ne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANĂ: MÁNĂ forme 1) Plantă exotică, criptogamă, bogată în amidon. 2) Ciupercă parazită care provoacă unele boli la plantele cultivate. Mana viței de vie. 3) Cantitate mare de bunuri; abundență; belșug. Mana livezilor. 4) termen bisericesc Hrană pe care se crede că Dumnezeu o trimitea israeliților, în fiecare dimineață, în deșertul Arabiei. /<sl. mana, limba neogreacă mánna Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÂNĂ: MÂNĂ substantiv verbal calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, spetează, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru mană: mánă substantiv feminin (În sintagma mană cerească) Lichen comestibil care crește pe stânci în Asia și Africa, cu care, potrivit Bibliei, s-au hrănit evreii în pustiu după ieșirea din Egipt. – Din limba slavă (veche) mana, greacă manna. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANA: MÁNA substantiv feminin (la melanezieni și polinezieni) forță supranaturală impersonală, care ar sălășlui în lucruri, în plante, în animale și în oameni, exercitând o acțiune cauzală. (< limba franceza mana) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANĂ: MÁNĂ s. 1. (botanică) (regional) moină-galbenă. (Polenul florilor de porumb se numește mana.) 2. (botanică) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (regional) roua-cerului. 3. frupt. (mana la vite.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANĂ: MANĂ s. 1. (botanică) (regional) moină-galbenă. (Polenul florilor de porumb se numește mana.) 2. (botanică) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (regional) roua-cerului. 3. frupt. (mana la vite.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂNA: MĂNÁ, persoană 3 mănează, verb I. reflexiv (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÂNA: MÂNÁ verb 1. a conduce, (rar) a mânui. (mana pluta, trăsura, caii.) 2. a deplasa, a împinge. (Vântul mana departe frunzele căzute.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂNA: MĂNÁ, persoană 3 mănează, verb I. reflexiv (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂNA: MĂNÁ, persoană 3 mănează, verb I. reflexiv (Despre unele plante) A căpăta boala numită mană; a se îngălbeni, a se strica. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mâna: mâná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mân, persoana a doua singular: tu mâni, persoana a treia singular: el / ea și plural mână; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural mâne; gerunziu mânând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÂNA: MÂNÁ verb vezi adresa, alunga, depărta, expedia, goni, izgoni, îndepărta, scoate, scrie, târî, trimite. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mâna: mâná (a mana) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mân, persoana a doua singular: tu mâni, 3 mấnă; conjunctiv prezent 3 să mấne; gerunziu mânấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANĂ: MÁNĂ substantiv verbal beneficiu, câștig, miere, nectar, profit, venit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mană: mană substantiv verbal BENEFICIU. CÎȘTIG. MIERE. NECTAR. PROFIT. VENIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru MÂNĂ: MÂNĂ aripă, cange, cazma, magnet, mistrie, muflă, vâslă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru măna: !măná (a se mana) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se măneáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mână: mână substantiv feminin, genitiv dativ articulat mâinii; plural mâini Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru măna: măná verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea măneáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Man/a: Man/a, -ac, -ache vezi Manuel III 1. 7. Forme diferite ale cuvantului man/a: man/a-ac -ache Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mană: mánă substantiv feminin, genitiv dativ articulat mánei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mană: mánă substantiv feminin, genitiv dativ articulat mánei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANA TARA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mană Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mană dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Polenul florilor de porumb se numește mană. Mană la vite. Polenul florilor de porumb se numește mană. Mană la vite. Mană pluta, trăsura, caii. Vântul mană departe frunzele căzute. Mâná a mană verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mân, persoana a doua singular: tu mâni, 3 mấnă; conjunctiv prezent 3 să mấne; gerunziu mânấnd. !măná a se mană verb reflexiv, indicativ prezent 3 se măneáză. |
GRAMATICA cuvântului mană? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mană. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mană poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mană? Vezi cuvântul mană desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mană?[ ma-nă ] Se pare că cuvântul mană are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mană Inţelegi mai uşor cuvântul mană dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCompus: mană-de-ape = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă și cu numeroase spiculețe; crește prin mlaștini, lacuri și pe marginea apelor Glyceria aquatica Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule, care crește în preajma apelor și prin mlaștini Glyceria aquatica Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule Glyceria aquatica Botanică mâna-Maicii-Domnului Anastatica hierochuntica = regional palma-sfintei-Mării Botanică mană-de-apă Glyceria aquatica = regional roua-cerului Botanică mană-de-apă Glyceria aquatica = regional roua-cerului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mană |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sibilant, -ă, sibilante, adjectiv în sintagmele consoană sibilantă sau sunet sibilant și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul mâna se conjugă: ei ele mână
